Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!
P.S. Nu stiu cine a scris-o, dar, felicitarile mele!
miercuri, 14 martie 2012
Ce este dragostea?

"Ce este dragostea?", ei bine cea mai frumoasă explicaţie am auzit-o de la un prieten care este asistent medical.
Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când în jurul orei 8,30 intră un domn bătrân, cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că era grăbit că are o întâlnire fixată la ora 9. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumate de oră până să vină medicul. Îl observ cum cată să se uite la ceas la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce e vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă; în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi să mă lansez într-o mică conversaţie.Îl întreb cât de urgentă e întâlnirea pe care o are şi de ce nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii.
Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia. Politicos, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn, îmi povesteşte că soţia lui, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana bătrânului, dar el explica că ea nu-şi mai aminteşte de 5 ani cine este el…şi atunci îl întreb mirat: "Şi dumneavoastră vă duceţi zilnic să luaţi micul dejun împreună?” Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mâna, îmi spune: "E adevărat că nu mai ştie cine sunt eu, dar ştiu eu cine este ea”.
.
Am rămas fără cuvinte, un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndeparta cu paşi grăbiţi.
Asta e dragostea adevărată, asta e ce-mi doresc de la viaţă !…Căci în fond, aşa este dragostea adevărată.
Nu neapărat cea fizică, şi nici cea romantică în mod ideal. Să iubeşti şi să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce nu s-a întâmplat. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au….
Poveste

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.
Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”
Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.
miercuri, 7 aprilie 2010
Nicolae Ceausescu, in top 10 cei mai decadenti dictatori
Nicolae Ceasescu se afla in Top 10 cei mai decadenti dictatori din intreaga lume.
Lista a fost alcatuita de jurnalistii de la Times care comenteaza faptul ca in timp ce popoarele lor traiau in teroare, saracie si agonie, dictatorii isi urmareau doar propriile scopuri si mofturi. Nicolae Ceusescu se afla pe locul trei in acest top.
Times noteaza ca a fost presedintele Romaniei intre 1967 - 1989 si era cunoscut si sub numele de "Geniul din Carpati" sau "Geniul Carpatilor". El a fost felicitat de Salvador Dali, printr-o telegrama, pentru excesele sale, mai ales pentru faptul ca folosea un sceptru de rege.
Desi avea un salariu oficial de doar 3.000 de dolari, el a gasit bani sa construiasca 15 palate, sa isi cumpere o superba colectie de masini, sa aiba yahturi, colectii de arta si haine de firma. Jurnalistii de la Times noteaza si faptul ca zeci de mii de tineri au lucrat la demolarea caselor pentru a construi Palatul Parlamentului care are peste 1000 de camere.
Pe primul loc in topul celor mai decadenti dictatori se afla Kim Jong-il, liderul Coreei de Nord din 1994 pana in prezent. Fiul conducatorului comunist numit si Marele Conducator, Kim Jong-il are gusturi foarte scumpe. Detine 17 palate si o colectie de 100 de masini si peste 20.000 de casete video. El cheltuieste aproape 650.000 de dolari pe an pe coniac, Henessy VSOP. Acesta este urmat de Ferdinand Marcos, presedintele Filipinelor intre anii 1965 si 1986. Sotia lui, Imelda, a fost una dintre cele mai cheltuitoare femei. Ea a plecat cu 888 de genti atunci cand sotul ei a fost alungat de la palat.
Pe locul patru se afla presedintele Turkmenistanului, intre anii 1990 - 2006, Saparmurat Niyazov. El avea un dezvoltat cult al personalitatii. A platit 6 milioane de lire pentru a fi imortalizat intr-o sculptura. A platit 3 miliarde de lire pentru a redenumi luna ianuarie dupa propriul nume. Idi Amin, presedintele Ugandei, intre 1971 - 1979, numit si "lordul tuturor bestiilor de pe pamant si lordul pestilor din mare", se afla pe locul cinci in topul dictatorilor decadenti. El a cheltuit milioane pentru a-si intretine cele 30 de amante, 5 neveste si 43 de copii.
Iosif Stalin, liderul URSS intre anii 1922 - 1953, se afla pe locul sase. Se pare ca ducea un stil de viata scump, a avut numeroase palate, ii placea sa fumeze tigari scumpe si prefera calatoriile private. Mohammed Reza Pahlavi, sahul Persiei intre 1941 - 1979, numit si "regele regilor" a cheltuit aproape 100 de milioane de dolari pentru a celebra a 2500 aniversare a monarhiei Persiei, in 1971. Superba sa colectie de masini sport poate fi vazuta la Muzeul National de Masini din Iran si are modele precum Mercedez Benz, Porsche si altele.
Fostul presedintele al Irakului, intre 1979- 2003, Saddam Hussein, se afla pe locul 8. El detinea o gradina zoologica privata unde tine in captivitate lei si maimute. Avea o colectie de 1.200 de masini de lux. Urmatorul loc in topul dictatorilor decadenti se afla Mobutu Sese Soku, presedintele Zairului, intre 1965 - 1997.
Averea sa a fost estimata in 1984 la 5 miliarde de dolari si era echivalenta cu datoriile nationale ale tarii sale. Printre extravagantele sale se afla sampania roz, yahturile si calatoriile de shopping la Paris. Cea de-a doua lui sotie, Bobi Ladawa, detinea 1.000 de rochi. Ultimul loc este ocupat de Suharto, presedintele Indoneziei, intre anii 1967 - 1998. Un cotidian dezvaluia, in 1999, ca impreuna cu familia lui cheltuia peste 15 miliarde de dolari.
Lista a fost alcatuita de jurnalistii de la Times care comenteaza faptul ca in timp ce popoarele lor traiau in teroare, saracie si agonie, dictatorii isi urmareau doar propriile scopuri si mofturi. Nicolae Ceusescu se afla pe locul trei in acest top.
Times noteaza ca a fost presedintele Romaniei intre 1967 - 1989 si era cunoscut si sub numele de "Geniul din Carpati" sau "Geniul Carpatilor". El a fost felicitat de Salvador Dali, printr-o telegrama, pentru excesele sale, mai ales pentru faptul ca folosea un sceptru de rege.
Desi avea un salariu oficial de doar 3.000 de dolari, el a gasit bani sa construiasca 15 palate, sa isi cumpere o superba colectie de masini, sa aiba yahturi, colectii de arta si haine de firma. Jurnalistii de la Times noteaza si faptul ca zeci de mii de tineri au lucrat la demolarea caselor pentru a construi Palatul Parlamentului care are peste 1000 de camere.
Pe primul loc in topul celor mai decadenti dictatori se afla Kim Jong-il, liderul Coreei de Nord din 1994 pana in prezent. Fiul conducatorului comunist numit si Marele Conducator, Kim Jong-il are gusturi foarte scumpe. Detine 17 palate si o colectie de 100 de masini si peste 20.000 de casete video. El cheltuieste aproape 650.000 de dolari pe an pe coniac, Henessy VSOP. Acesta este urmat de Ferdinand Marcos, presedintele Filipinelor intre anii 1965 si 1986. Sotia lui, Imelda, a fost una dintre cele mai cheltuitoare femei. Ea a plecat cu 888 de genti atunci cand sotul ei a fost alungat de la palat.
Pe locul patru se afla presedintele Turkmenistanului, intre anii 1990 - 2006, Saparmurat Niyazov. El avea un dezvoltat cult al personalitatii. A platit 6 milioane de lire pentru a fi imortalizat intr-o sculptura. A platit 3 miliarde de lire pentru a redenumi luna ianuarie dupa propriul nume. Idi Amin, presedintele Ugandei, intre 1971 - 1979, numit si "lordul tuturor bestiilor de pe pamant si lordul pestilor din mare", se afla pe locul cinci in topul dictatorilor decadenti. El a cheltuit milioane pentru a-si intretine cele 30 de amante, 5 neveste si 43 de copii.
Iosif Stalin, liderul URSS intre anii 1922 - 1953, se afla pe locul sase. Se pare ca ducea un stil de viata scump, a avut numeroase palate, ii placea sa fumeze tigari scumpe si prefera calatoriile private. Mohammed Reza Pahlavi, sahul Persiei intre 1941 - 1979, numit si "regele regilor" a cheltuit aproape 100 de milioane de dolari pentru a celebra a 2500 aniversare a monarhiei Persiei, in 1971. Superba sa colectie de masini sport poate fi vazuta la Muzeul National de Masini din Iran si are modele precum Mercedez Benz, Porsche si altele.
Fostul presedintele al Irakului, intre 1979- 2003, Saddam Hussein, se afla pe locul 8. El detinea o gradina zoologica privata unde tine in captivitate lei si maimute. Avea o colectie de 1.200 de masini de lux. Urmatorul loc in topul dictatorilor decadenti se afla Mobutu Sese Soku, presedintele Zairului, intre 1965 - 1997.
Averea sa a fost estimata in 1984 la 5 miliarde de dolari si era echivalenta cu datoriile nationale ale tarii sale. Printre extravagantele sale se afla sampania roz, yahturile si calatoriile de shopping la Paris. Cea de-a doua lui sotie, Bobi Ladawa, detinea 1.000 de rochi. Ultimul loc este ocupat de Suharto, presedintele Indoneziei, intre anii 1967 - 1998. Un cotidian dezvaluia, in 1999, ca impreuna cu familia lui cheltuia peste 15 miliarde de dolari.
marți, 6 aprilie 2010
Top 7: Idei romanesti in Cartea Recordurilor!
Cea mai mare hora!
"Unde-s multi puterea creste"...si-au spus peste 16.000 de olteni care au dat mana cu mana si au incins o hora mare, in Slatina, pe 24 ianuarie 2006.
Ideea i-a apartinut edilului orasului, Darius Valcov, care a organizat evenimentul pentru a sarbatori Ziua Unirii Principatelor Romane (24 ianuarie 1859), asigurand astfel prezenta romanilor in Guiness Book.
Tot cu aceasta ocazie, romanii i-au intrecut pe vecinii nostri bulgari, care obtinusera acest record in urma cu un an, cand 11.951 de persoane au organizat o hora in Sofia.
Cea mai mare coliva!
Cea mai mare coliva din lume a fost facuta pe 1 decembrie 2008, la Brasov, pentru comemorarea tuturor sfintilor. Traditionalul preparat a fost impartit miilor de credinciosi care s-au rugat la Moastele Sfantului Andrei, Ocrotitorul Romaniei.
Pentru prepararea colivei a fost nevoie de 2.500 de litri de apa, 400 de kilograme de zahar, 1.500 de kilograme de grau, 500 de kilograme de stafide, 25 de kilograme de esenta de rom, 150 de kilograme de cacao, 220 de kilograme de bomboane si cateva sute de pliculete de zahar vanilinat.
Cu acest record, romanii figureaza in Guiness Book la categoria cea mai mare prajitura de comemorare.
Cei mai multi Mosi Craciun
Peste 3.939 de Mosi Craciun s-au strans in Piata Constitutiei, pe 21 decembrie 2008, la initiativa primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Timp de 30 de minute, participantii le-au daruit trecatorilor cadouri, indeplinind astfel toate conditiile pentru doborarea recordului precedent, de 3.300 de mosi.
Cu ce s-au ales voluntarii? Au putut pastra costumul de Mos Craciun.
Prezent in Romania special pentru acest eveniment, reprezentantul Guinness a omologat recordul si i-a oferit edilului prima sa diploma in materie de recorduri.
Cea mai mare cantitate de gulas
In anul 2007, in Baia Mare a fost preparat un gulas de 7,3 tone, de catre realizatorii unei emisiuni culinare. Pentru pregatirea gulasului s-au folosit 700 de kilograme de carne de vita, 1.200 de kilograme de cartofi si alte cateva sute de kilograme de legume, mancarea fiind suficienta pentru aproximativ 21.000 de persoane.
A fost nevoie astfel de un vas cu o capacitate de aproximativ 8.000 de litri, 2,5 metri inaltime si 3 metri in diametru, iar pentru amestecarea ingredientelor, de linguri special confectionate, care semanau mai degraba cu niste vasle.
In urma evenimentului, bucatarii au primit complimente din partea reprezentantilor Guinness World Record, iar romanii au reusit o alta performanta in Cartea Recordurilor.
Cel mai greu tort din lume!
Si de aceasta data, initiativa i-a apartinut primarului Capitalei, care, pe 28 decembrie 2008, a comandat prepararea unui tort-record. Pentru efectuarea acestuia au fost necesare 100 de kilograme de frisca, 40 de kilograme de zahar si 1.000 de oua.
Pentru constatarea recordului, organizatorii au fost nevoiti sa aduca un cantar special, dupa care bucurestenii adunati in Piata Constitutiei au putut degusta "linistiti" prajitura cu fructe si frisca.
Delicatesa a cantarit 281 de kilograme, consemnand astfel un alt record in "palmaresul" edilului.
Cel mai lung lant de prezervative!
Pe 28 octombrie 2007, 1.683 de bucuresteni au format din 25.773 de prezervative un sir de peste trei kilometri lungime. Recordul a fost stabilit fara probleme, deoarece conditia Guinness World Records era ca lantul sa masoare doar trei kilometri.
De aceasta data, actiunea a avut un scop nobil, organizatorii dorind sa traga un semnal de alarma asupra riscurilor HIV/SIDA in randul tinerilor.
Voluntarilor li s-au alaturat si vedete, precum Razvan Fodor, Cornel Ilie (Vank), Loredana Groza, Brianna Caragea si altii.
Cel mai lung carnat afumat
Dupa cei mai multi Mosi Craciun si cel mai mare tort, "vanatorul" de recorduri Sorin Oprescu revine in top, dar si in Guiness Book, cu cel mai lung carnat afumat. Zis si facut: anul trecut, in preajma Sarbatorilor de iarna, edilul Capitalei a mobilizat mai multi bucatari sa prepare un mezel cat mai mare.
Desi pentru a intra in Cartea Recordurilor trebuia sa depaseasca 100 de metri, carnatul traditional a masurat 392 de metri.
Dupa constatare, recordul a ajuns insa pe gratar, fiind impartit sutelor de bucuresteni care s-au asezat la rand in Piata Constitutiei sa guste din cel mai nou record mondial al primarului.
Pentru compozitia preparatului a fost nevoie de peste 70 kg de carne, slanina, usturoi si condimente.
"Unde-s multi puterea creste"...si-au spus peste 16.000 de olteni care au dat mana cu mana si au incins o hora mare, in Slatina, pe 24 ianuarie 2006.
Ideea i-a apartinut edilului orasului, Darius Valcov, care a organizat evenimentul pentru a sarbatori Ziua Unirii Principatelor Romane (24 ianuarie 1859), asigurand astfel prezenta romanilor in Guiness Book.
Tot cu aceasta ocazie, romanii i-au intrecut pe vecinii nostri bulgari, care obtinusera acest record in urma cu un an, cand 11.951 de persoane au organizat o hora in Sofia.
Cea mai mare coliva!
Cea mai mare coliva din lume a fost facuta pe 1 decembrie 2008, la Brasov, pentru comemorarea tuturor sfintilor. Traditionalul preparat a fost impartit miilor de credinciosi care s-au rugat la Moastele Sfantului Andrei, Ocrotitorul Romaniei.
Pentru prepararea colivei a fost nevoie de 2.500 de litri de apa, 400 de kilograme de zahar, 1.500 de kilograme de grau, 500 de kilograme de stafide, 25 de kilograme de esenta de rom, 150 de kilograme de cacao, 220 de kilograme de bomboane si cateva sute de pliculete de zahar vanilinat.
Cu acest record, romanii figureaza in Guiness Book la categoria cea mai mare prajitura de comemorare.
Cei mai multi Mosi Craciun
Peste 3.939 de Mosi Craciun s-au strans in Piata Constitutiei, pe 21 decembrie 2008, la initiativa primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Timp de 30 de minute, participantii le-au daruit trecatorilor cadouri, indeplinind astfel toate conditiile pentru doborarea recordului precedent, de 3.300 de mosi.
Cu ce s-au ales voluntarii? Au putut pastra costumul de Mos Craciun.
Prezent in Romania special pentru acest eveniment, reprezentantul Guinness a omologat recordul si i-a oferit edilului prima sa diploma in materie de recorduri.
Cea mai mare cantitate de gulas
In anul 2007, in Baia Mare a fost preparat un gulas de 7,3 tone, de catre realizatorii unei emisiuni culinare. Pentru pregatirea gulasului s-au folosit 700 de kilograme de carne de vita, 1.200 de kilograme de cartofi si alte cateva sute de kilograme de legume, mancarea fiind suficienta pentru aproximativ 21.000 de persoane.
A fost nevoie astfel de un vas cu o capacitate de aproximativ 8.000 de litri, 2,5 metri inaltime si 3 metri in diametru, iar pentru amestecarea ingredientelor, de linguri special confectionate, care semanau mai degraba cu niste vasle.
In urma evenimentului, bucatarii au primit complimente din partea reprezentantilor Guinness World Record, iar romanii au reusit o alta performanta in Cartea Recordurilor.
Cel mai greu tort din lume!
Si de aceasta data, initiativa i-a apartinut primarului Capitalei, care, pe 28 decembrie 2008, a comandat prepararea unui tort-record. Pentru efectuarea acestuia au fost necesare 100 de kilograme de frisca, 40 de kilograme de zahar si 1.000 de oua.
Pentru constatarea recordului, organizatorii au fost nevoiti sa aduca un cantar special, dupa care bucurestenii adunati in Piata Constitutiei au putut degusta "linistiti" prajitura cu fructe si frisca.
Delicatesa a cantarit 281 de kilograme, consemnand astfel un alt record in "palmaresul" edilului.
Cel mai lung lant de prezervative!
Pe 28 octombrie 2007, 1.683 de bucuresteni au format din 25.773 de prezervative un sir de peste trei kilometri lungime. Recordul a fost stabilit fara probleme, deoarece conditia Guinness World Records era ca lantul sa masoare doar trei kilometri.
De aceasta data, actiunea a avut un scop nobil, organizatorii dorind sa traga un semnal de alarma asupra riscurilor HIV/SIDA in randul tinerilor.
Voluntarilor li s-au alaturat si vedete, precum Razvan Fodor, Cornel Ilie (Vank), Loredana Groza, Brianna Caragea si altii.
Cel mai lung carnat afumat
Dupa cei mai multi Mosi Craciun si cel mai mare tort, "vanatorul" de recorduri Sorin Oprescu revine in top, dar si in Guiness Book, cu cel mai lung carnat afumat. Zis si facut: anul trecut, in preajma Sarbatorilor de iarna, edilul Capitalei a mobilizat mai multi bucatari sa prepare un mezel cat mai mare.
Desi pentru a intra in Cartea Recordurilor trebuia sa depaseasca 100 de metri, carnatul traditional a masurat 392 de metri.
Dupa constatare, recordul a ajuns insa pe gratar, fiind impartit sutelor de bucuresteni care s-au asezat la rand in Piata Constitutiei sa guste din cel mai nou record mondial al primarului.
Pentru compozitia preparatului a fost nevoie de peste 70 kg de carne, slanina, usturoi si condimente.
Topul celor mai mari farse de 1 aprilie
1915: Razboi cu bombe false
Cea mai veche pacaleala dateaza din 1915, cand, un pilot francez de pe frontul primului Razboi Mondial a survolat tabara germana si a aruncat o incarcatura ce parea a fi o bomba.
Soldatii germani au fugit speriati in toate partile, insa, dupa ce au constatat ca nu se produce nicio explozie, s-au apropiat discret de "bomba" care, de fapt, era o minge de fotbal insotita de mesajul "Pacaleala de 1 Aprilie!".
1940: "Vine apocalipsa"
La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a dat publicitatii un comunicat prin care anunta ca a doua zi va veni sfarsitul lumii. Radio KYW a transmis: „Cele mai mari temeri ale noastre privind sfarsitul lumii sunt confirmate de astronomii de la Institutul Franklin. Maine, la ora 15:00, vine apocalipsa. Nu e o pacaleala de 1 aprilie". Panica a luat sfarsit abia dupa ce astronomii au negat teribila predictie.
Autorul farsei, ofiterul de presa al Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis
1957: Anul spaghetelor
In 1957, una dintre cele mai respectate emisiuni de la BBC, Panorama, a lansat o alta "bomba": Datorita conditiilor meteo favorabile, fermierii elvetieni au reusit sa obtina o recolta senzationala de...spaghete.
Stirea a fost insotita de imagini cu oameni culegand spaghetele din copaci, astfel ca, aproape instantaneu, postul de televiziune a fost asaltat cu telefoane. "Cum pot cultiva si eu spaghete?", intreba majoritatea, iar cei de la BBC au raspuns, cu umor si diplomatie: "Plantati un bat din cutia de spaghete intr-o conserva cu sos de tomate si...sperati la tot ce e mai bun".
1962: Alb-negru...in culori
Si mai gogonata a fost minciuna mediatizata pe 1 aprilie 1962 de singurul post de televiziune din Suedia, care emitea alb-negru. Directorul tehnic al postului a aparut pe micul ecran si le-a spus telespectatorilor ca, datorita unei noi tehnologii, oricine va putea vedea programele in culori, cu conditia sa acopere ecranul cu o folie transparenta din plastic.
Mii de telespectatori i-au urmat sfatul, insa, programele au putut fi receptionate color de-abia in 1970 si, evident, fara nicio legatura cu tehnologia "revolutionara".
1965: Toti cainii sa fie albi!
Pe 1 aprilie 1965, cotidianul danez Politiken titra pe un ton cat se poate de serios: "Parlamentul a votat ca toti cainii sa fie vopsiti obligatoriu in alb".
Multi cititorii nu au intuit farsa nici dupa ce au citit ratiunea acestei masuri, scrisa in aceeasi stire: "Scopul este cresterea securitatii pe sosele, in conditiile in care cainii albi sunt mult mai vizibili decat ceilalti".
1982: Sutienele buclucase
In 1982, Daily Mail anunta ca un producator local a vandut 10.000 de sutiene care cauzeaza o problema fara precedent. Incuietorile acestora, fiind din metal, blocheaza semnalul radio-tv atunci cand sunt expuse la caldura corpului uman.
Nimic grav pana aici, dar pe 1 aprilie 1982, cand a fost publicata stirea, toate angajatele laboratoarelor din telecom-ul britanic au fost obligate sa dovedeasca ce sutien poarta la serviciu!
1986: Turnul Eiffel va fi demolat
In 1986, Le Parisien a anuntat ca simbol national al Frantei, Turnul Eiffel, urmeaza sa fie demolat.
Stirea a socat poporul francez care si-a revenit cu greu chiar si dupa ce a aflat ca e o pacaleala de 1 aprilie.
1993: Jogging pentru veverite
Tot despre o lege noua vorbea, pe 1 aprilie 1993, postul german de radio Rundfunk.
"Practicantii jogging-ului in parcuri vor trebui, de-acum incolo, sa alerge cu cel mult 4 kilometri pe ora in aceasta perioada a anului, pentru a nu deranja veveritele, aflate in sezonul de imperechere".
1997 si "Internetul se inchide!
In 1997, utilizatorii de internet din toata lumea au fost bombardati cu mesajul:
"Internetul se inchide intre 31 martie si 2 aprilie, pentru curatenia de primavara". In mesaj se spunea ca vor fi aruncate la gunoi toate casutele postale online nefolosite de multa vreme si paginile web inactive, pacaleala fiind, de fapt, un "up-date" la o farsa mondiala mai veche, care a vizat "curatenia de primavara" in retelele de telefonie.
1998: Pi = 3,14?
Un an mai tarziu, tot pe internet s-a raspandit stirea ca, la initiativa unei asociatii americane "pentru Stiinta si Adevar", valoarea numarului Pi (3,14159), una dintre constantele matematicii, a fost schimbata, prin lege, de autoritatile statului Alabama, care, pentru a simplifica lucrurile, a hotarat ca aceasta sa fie egala cu 3. Fara a banui ca este vorba despre o gluma, sute de matematicieni au protestat fata de aceasta masura "abuziva".
1998: Hamburgerul pentru stangaci
Tot in 1998, lantul de fast-food-uri Burger King a publicat pe 1 aprilie o pagina publicitara in USA Today, anuntand ca lanseaza hamburgerul pentru stangaci, cu aceleasi ingrediente ca originalul, insa condimentele sunt rotite cu 180 de grade, pentru a furniza acelasi grad de satisfactie si celor care nu folosesc la masa mana dreapta.
Chiar daca, a doua zi, compania a revenit precizand ca a fost vorba despre o farsa, fast-food-urile au fost invadate de mii de clienti care cereau, dupa caz, hamburger-ul cel nou, pentru stangaci, sau pe cel "pentru dreptaci".
2008: Anul in care pinguinii zboara
Una dintre cele mai rasunatoare farse de data relativ recenta a fost facuta in 2008 de postul TV BBC. In seria de emisiuni "Miracolele evolutiei", postul britanic a prezentat imagini cu pinguini zburatori care, satui chipurile de gerul din Antarctica, au plecat sa petreaca iarna la cald, in America de Sud.
Imediat, insa, BBC a difuzat un material in care explica faptul ca totul a fost o pacaleala de 1 aprilie, in care pinguinii zburatori au fost realizati cu ajutorul computerului.
Cea mai veche pacaleala dateaza din 1915, cand, un pilot francez de pe frontul primului Razboi Mondial a survolat tabara germana si a aruncat o incarcatura ce parea a fi o bomba.
Soldatii germani au fugit speriati in toate partile, insa, dupa ce au constatat ca nu se produce nicio explozie, s-au apropiat discret de "bomba" care, de fapt, era o minge de fotbal insotita de mesajul "Pacaleala de 1 Aprilie!".
1940: "Vine apocalipsa"
La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a dat publicitatii un comunicat prin care anunta ca a doua zi va veni sfarsitul lumii. Radio KYW a transmis: „Cele mai mari temeri ale noastre privind sfarsitul lumii sunt confirmate de astronomii de la Institutul Franklin. Maine, la ora 15:00, vine apocalipsa. Nu e o pacaleala de 1 aprilie". Panica a luat sfarsit abia dupa ce astronomii au negat teribila predictie.
Autorul farsei, ofiterul de presa al Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis
1957: Anul spaghetelor
In 1957, una dintre cele mai respectate emisiuni de la BBC, Panorama, a lansat o alta "bomba": Datorita conditiilor meteo favorabile, fermierii elvetieni au reusit sa obtina o recolta senzationala de...spaghete.
Stirea a fost insotita de imagini cu oameni culegand spaghetele din copaci, astfel ca, aproape instantaneu, postul de televiziune a fost asaltat cu telefoane. "Cum pot cultiva si eu spaghete?", intreba majoritatea, iar cei de la BBC au raspuns, cu umor si diplomatie: "Plantati un bat din cutia de spaghete intr-o conserva cu sos de tomate si...sperati la tot ce e mai bun".
1962: Alb-negru...in culori
Si mai gogonata a fost minciuna mediatizata pe 1 aprilie 1962 de singurul post de televiziune din Suedia, care emitea alb-negru. Directorul tehnic al postului a aparut pe micul ecran si le-a spus telespectatorilor ca, datorita unei noi tehnologii, oricine va putea vedea programele in culori, cu conditia sa acopere ecranul cu o folie transparenta din plastic.
Mii de telespectatori i-au urmat sfatul, insa, programele au putut fi receptionate color de-abia in 1970 si, evident, fara nicio legatura cu tehnologia "revolutionara".
1965: Toti cainii sa fie albi!
Pe 1 aprilie 1965, cotidianul danez Politiken titra pe un ton cat se poate de serios: "Parlamentul a votat ca toti cainii sa fie vopsiti obligatoriu in alb".
Multi cititorii nu au intuit farsa nici dupa ce au citit ratiunea acestei masuri, scrisa in aceeasi stire: "Scopul este cresterea securitatii pe sosele, in conditiile in care cainii albi sunt mult mai vizibili decat ceilalti".
1982: Sutienele buclucase
In 1982, Daily Mail anunta ca un producator local a vandut 10.000 de sutiene care cauzeaza o problema fara precedent. Incuietorile acestora, fiind din metal, blocheaza semnalul radio-tv atunci cand sunt expuse la caldura corpului uman.
Nimic grav pana aici, dar pe 1 aprilie 1982, cand a fost publicata stirea, toate angajatele laboratoarelor din telecom-ul britanic au fost obligate sa dovedeasca ce sutien poarta la serviciu!
1986: Turnul Eiffel va fi demolat
In 1986, Le Parisien a anuntat ca simbol national al Frantei, Turnul Eiffel, urmeaza sa fie demolat.
Stirea a socat poporul francez care si-a revenit cu greu chiar si dupa ce a aflat ca e o pacaleala de 1 aprilie.
1993: Jogging pentru veverite
Tot despre o lege noua vorbea, pe 1 aprilie 1993, postul german de radio Rundfunk.
"Practicantii jogging-ului in parcuri vor trebui, de-acum incolo, sa alerge cu cel mult 4 kilometri pe ora in aceasta perioada a anului, pentru a nu deranja veveritele, aflate in sezonul de imperechere".
1997 si "Internetul se inchide!
In 1997, utilizatorii de internet din toata lumea au fost bombardati cu mesajul:
"Internetul se inchide intre 31 martie si 2 aprilie, pentru curatenia de primavara". In mesaj se spunea ca vor fi aruncate la gunoi toate casutele postale online nefolosite de multa vreme si paginile web inactive, pacaleala fiind, de fapt, un "up-date" la o farsa mondiala mai veche, care a vizat "curatenia de primavara" in retelele de telefonie.
1998: Pi = 3,14?
Un an mai tarziu, tot pe internet s-a raspandit stirea ca, la initiativa unei asociatii americane "pentru Stiinta si Adevar", valoarea numarului Pi (3,14159), una dintre constantele matematicii, a fost schimbata, prin lege, de autoritatile statului Alabama, care, pentru a simplifica lucrurile, a hotarat ca aceasta sa fie egala cu 3. Fara a banui ca este vorba despre o gluma, sute de matematicieni au protestat fata de aceasta masura "abuziva".
1998: Hamburgerul pentru stangaci
Tot in 1998, lantul de fast-food-uri Burger King a publicat pe 1 aprilie o pagina publicitara in USA Today, anuntand ca lanseaza hamburgerul pentru stangaci, cu aceleasi ingrediente ca originalul, insa condimentele sunt rotite cu 180 de grade, pentru a furniza acelasi grad de satisfactie si celor care nu folosesc la masa mana dreapta.
Chiar daca, a doua zi, compania a revenit precizand ca a fost vorba despre o farsa, fast-food-urile au fost invadate de mii de clienti care cereau, dupa caz, hamburger-ul cel nou, pentru stangaci, sau pe cel "pentru dreptaci".
2008: Anul in care pinguinii zboara
Una dintre cele mai rasunatoare farse de data relativ recenta a fost facuta in 2008 de postul TV BBC. In seria de emisiuni "Miracolele evolutiei", postul britanic a prezentat imagini cu pinguini zburatori care, satui chipurile de gerul din Antarctica, au plecat sa petreaca iarna la cald, in America de Sud.
Imediat, insa, BBC a difuzat un material in care explica faptul ca totul a fost o pacaleala de 1 aprilie, in care pinguinii zburatori au fost realizati cu ajutorul computerului.
joi, 1 aprilie 2010
Flori pretioase: Cele mai rare si scumpe din lume
In sfarsit putem spune ca a venit primavara, iar pentru mine primavara inseamna flori, inseamna culoare, inseamna toata forta creatoare a naturii. Iar forta creatoare a naturii este de neegalat si acest fapt vreau sa il demonstrez prin ceea ce veti citi mai jos. Florile sunt partea reproductiva a plantelor, parte care atrage albinele muncitoare pentru a produce polenizarea. Iar pentru a le atrage, florile se disting prin culori splendide, forme surprinzatoare si arome tulburatoare. Florile prezentate mai jos fac parte din categoria de elita, flori neobisnuite, rare si valoroase, care se disting prin eleganta culorilor si formei.
ORHIDEEA SHENZHEN
Pret: 200.000 $
Orhideele sunt raspandite pe intreg globul, speciile de orhidee fiind de trei ori mai mari decat numarul total al mamiferelor din lume. Orhideea este, de asemenea, una dintre cele mai vechi plante din lume, datand de acum 100 de milioane de ani. Si totusi, cu o raspandire atat de larga, botanistii creeaza hibrizi care ajung sa se vanda la preturi astronomice. Astfel, in 2005 grupul chinez Shenzhen Nongke, implicat in cercetare agricola, scoate la licitatie o orhidee care era rezultatul a 8 ani de efort, reprezentand o specie unica, ajungand sa se vanda catre un comparator anonim cu 200.000 $.
ORHIDEEA ROTHSCHILD
Pret: 5000 Euro
In Malaezia, in Parcul National Kinabalu, intalnim una dintre cele mai deosebite specii de orhidee, creatie a naturii. Paphiopedilum rothschildianum infloreste o data la 15 ani, are o dimensiune uriasa si se remarca prin dungile orizontale ale florilor si petalele sub forma de mustati care ating si o lungime de un metru. Aceasta orhidee este cultivata si in sere si un singur fir poate sa coste 100 Euro. Daca preferi sa fie culeasa din locul ei de originne, trebuie sa scoti din buzunar 5000 Euro.
TITAN ARUM
Pret: nespecificat
Amorphophallus titanium este una dintre cele mai spectaculoase plante care se gasesc in zona tropicala, mai precis in Sumatra, Indonezia. Sunt cultivate si in sere speciale si sunt renumite pentru masivitatea lor: inflorescenta poate atinge si 3 m circumferinta, iar cea mai mare greutate a florii a fost inregistrata la Conservatorul Kew Gardens: 91 de kilograme. Este cunoscuta si cu numele de floarea-cadavru, deoarece pe cat este de frumoasa, pe atat mirosul emanat este mai neplacut, pentru a atrage insectele. Florile nu se vand, in schimb pe piata se gasesc seminte, una singura ajungand la 20 $.
RAFFLESIA ARNOLDII
Pret: nespecificat
Cea mai mare floare din lume se gaseste in padurile ecuatoriale sin Sumatra si Borneo, Indonezia. Este o planta parazit care are o fluorescenta ce se asemanana cu o bucata de carne cruda, emanand un miros potrivit aspectului, de carne stricata. Floarea singura atinge o latime de un metru si o greutate de 11 kilograme. Se crede ca planta este pe cale de disparitie si botanistii incearca din rasputeri sa cultive aceasta planta artificial, in sere special amenajate. Pana acum nu s-a obtinut niciun rezultat
LITHOPS OPTICA
Pret: 50$
La o prima vedere, nu poti deosebi aceasta planta de pietrele din jur. Ea se mai numeste popular si "piatra vie", are un corp conic si doi lobi care par a fi pietre. Stamina scurta dintre cei doi lobi uneori nici nu este vizibila. Cand infloreste, dintre cei doi lobi rasare o floare asemanatoare cu crizantema, alb cu galben aprins. Este una dintre cele mai cautate si mai scumpe plante decorative din lume. Natural, ea se gaseste numai pe continentul African. Un pachet cu 10 seminte costa aproximativ 50$.
TRANDAFIRUL ALBASTRU
Pret: 30$
Desi nu exista in natura, trandafirii albastri, obtinuti prin modifcari genetice, sunt florile cele mai exotice si vor deveni foarte repede cele mai dorite flori in buchetele mireselor. Desi inainte erau conceputi prin vopsire, din 2004, o echipa de cercetatori japonezi a introdus in ADN-ul trandafirului gene de panselute si irisi, producand un trandafir cu o nuanta naturala de lila. Pretul unui fir va fi dezvaluit de catre compania Suntori abia in toamna lui 2010, insa se estimeaza ca ar ajunge la 30 $ firul.
DICENTRA SPECTABILIS
Pret: 15 $
Cunoscuta si cu numele de "inima insangerata", aceasta floare este nativa din Asia si America de Nord si dureaza 2-3 ani pana ce ajunge la maturitate completa. Are o lungime maxima de 100 cm lungime iar petalele au o lungime de aproximativ 31 de cm, fiind sub forma de inima. Infloresc primavara, iar florile rezista pe toata perioada verii. Varietatea de culori (roz, rosu, alb) cat si forma neobisnuita au transformat aceasta floare in preferata gradinarilor de peste tot din lume. 40 de seminte ajung la 30 $, in functie de puritatea semintei si de culoare
IMPATIENS PSITTACINA
Pret: nespecificat
Numita popular "floarea papagal", datorita asemanarii ei evidente cu un papagal, aceasta creste in nordul Tailandei, in Burma si in N-E Indiei. Descoperita abia in 1899, floarea este foarte rara si uimeste printr-un parfum proaspat, pe langa forma ei neobisnuita. Planta este foarte dificil de cultivat artificial, probabil pentru ca forma ei ciudata apare datorita unui polenizator local.
CEL MAI SCUMP BUCHET DIN LUME
Pret: 125.000 $
Cel mai scump buchet din lume are o greutate de 1.7 kg, un diametru de 45 cm si o lungime de 90 cm. Contine trandafiri albi, crini albi, orhidee albe, rochita randunicii, radacina unui ficus vechi de 100 de ani, mai multe tipuri de pietre, pene si pietre pretioase, inclusiv un rubin rosu de 92 de carate, un diamant de 91 de carate si inca un rubin de 21.6 carate. Buchetul a fost creat de DOJI Gems & Trade JSC din Hanoi, Vietnam, iar cele 100 de pietre pretioase simbolizeaza 100 de ani de fericire pentru cuplu.
ORHIDEEA SHENZHEN
Pret: 200.000 $
Orhideele sunt raspandite pe intreg globul, speciile de orhidee fiind de trei ori mai mari decat numarul total al mamiferelor din lume. Orhideea este, de asemenea, una dintre cele mai vechi plante din lume, datand de acum 100 de milioane de ani. Si totusi, cu o raspandire atat de larga, botanistii creeaza hibrizi care ajung sa se vanda la preturi astronomice. Astfel, in 2005 grupul chinez Shenzhen Nongke, implicat in cercetare agricola, scoate la licitatie o orhidee care era rezultatul a 8 ani de efort, reprezentand o specie unica, ajungand sa se vanda catre un comparator anonim cu 200.000 $.
ORHIDEEA ROTHSCHILD
Pret: 5000 Euro
In Malaezia, in Parcul National Kinabalu, intalnim una dintre cele mai deosebite specii de orhidee, creatie a naturii. Paphiopedilum rothschildianum infloreste o data la 15 ani, are o dimensiune uriasa si se remarca prin dungile orizontale ale florilor si petalele sub forma de mustati care ating si o lungime de un metru. Aceasta orhidee este cultivata si in sere si un singur fir poate sa coste 100 Euro. Daca preferi sa fie culeasa din locul ei de originne, trebuie sa scoti din buzunar 5000 Euro.
TITAN ARUM
Pret: nespecificat
Amorphophallus titanium este una dintre cele mai spectaculoase plante care se gasesc in zona tropicala, mai precis in Sumatra, Indonezia. Sunt cultivate si in sere speciale si sunt renumite pentru masivitatea lor: inflorescenta poate atinge si 3 m circumferinta, iar cea mai mare greutate a florii a fost inregistrata la Conservatorul Kew Gardens: 91 de kilograme. Este cunoscuta si cu numele de floarea-cadavru, deoarece pe cat este de frumoasa, pe atat mirosul emanat este mai neplacut, pentru a atrage insectele. Florile nu se vand, in schimb pe piata se gasesc seminte, una singura ajungand la 20 $.
RAFFLESIA ARNOLDII
Pret: nespecificat
Cea mai mare floare din lume se gaseste in padurile ecuatoriale sin Sumatra si Borneo, Indonezia. Este o planta parazit care are o fluorescenta ce se asemanana cu o bucata de carne cruda, emanand un miros potrivit aspectului, de carne stricata. Floarea singura atinge o latime de un metru si o greutate de 11 kilograme. Se crede ca planta este pe cale de disparitie si botanistii incearca din rasputeri sa cultive aceasta planta artificial, in sere special amenajate. Pana acum nu s-a obtinut niciun rezultat
LITHOPS OPTICA
Pret: 50$
La o prima vedere, nu poti deosebi aceasta planta de pietrele din jur. Ea se mai numeste popular si "piatra vie", are un corp conic si doi lobi care par a fi pietre. Stamina scurta dintre cei doi lobi uneori nici nu este vizibila. Cand infloreste, dintre cei doi lobi rasare o floare asemanatoare cu crizantema, alb cu galben aprins. Este una dintre cele mai cautate si mai scumpe plante decorative din lume. Natural, ea se gaseste numai pe continentul African. Un pachet cu 10 seminte costa aproximativ 50$.
TRANDAFIRUL ALBASTRU
Pret: 30$
Desi nu exista in natura, trandafirii albastri, obtinuti prin modifcari genetice, sunt florile cele mai exotice si vor deveni foarte repede cele mai dorite flori in buchetele mireselor. Desi inainte erau conceputi prin vopsire, din 2004, o echipa de cercetatori japonezi a introdus in ADN-ul trandafirului gene de panselute si irisi, producand un trandafir cu o nuanta naturala de lila. Pretul unui fir va fi dezvaluit de catre compania Suntori abia in toamna lui 2010, insa se estimeaza ca ar ajunge la 30 $ firul.
DICENTRA SPECTABILIS
Pret: 15 $
Cunoscuta si cu numele de "inima insangerata", aceasta floare este nativa din Asia si America de Nord si dureaza 2-3 ani pana ce ajunge la maturitate completa. Are o lungime maxima de 100 cm lungime iar petalele au o lungime de aproximativ 31 de cm, fiind sub forma de inima. Infloresc primavara, iar florile rezista pe toata perioada verii. Varietatea de culori (roz, rosu, alb) cat si forma neobisnuita au transformat aceasta floare in preferata gradinarilor de peste tot din lume. 40 de seminte ajung la 30 $, in functie de puritatea semintei si de culoare
IMPATIENS PSITTACINA
Pret: nespecificat
Numita popular "floarea papagal", datorita asemanarii ei evidente cu un papagal, aceasta creste in nordul Tailandei, in Burma si in N-E Indiei. Descoperita abia in 1899, floarea este foarte rara si uimeste printr-un parfum proaspat, pe langa forma ei neobisnuita. Planta este foarte dificil de cultivat artificial, probabil pentru ca forma ei ciudata apare datorita unui polenizator local.
CEL MAI SCUMP BUCHET DIN LUME
Pret: 125.000 $
Cel mai scump buchet din lume are o greutate de 1.7 kg, un diametru de 45 cm si o lungime de 90 cm. Contine trandafiri albi, crini albi, orhidee albe, rochita randunicii, radacina unui ficus vechi de 100 de ani, mai multe tipuri de pietre, pene si pietre pretioase, inclusiv un rubin rosu de 92 de carate, un diamant de 91 de carate si inca un rubin de 21.6 carate. Buchetul a fost creat de DOJI Gems & Trade JSC din Hanoi, Vietnam, iar cele 100 de pietre pretioase simbolizeaza 100 de ani de fericire pentru cuplu.
sâmbătă, 27 martie 2010
Saptamana Mare

Pentru ca de maine vom intra in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor, voi scrie cate ceva despre aceasta.
Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.
Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.
Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar:
"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.
In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".
Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".
In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".
In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.
Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.
Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere:
"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Sa luam aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur:
"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".
La multi ani celor ce poarta nume de flori
Noi şi istoria. Tot românul este exponenţial
Ceva mai mult de o jumătate de secol de regalitate şi o tăcere de altă jumătate sunt cauzele pentru care românii ştiu destul de puţine despre monarhie şi familiile monarhice din România. Dincolo de atracţia şi fascinaţia exercitate de viaţa din palatele regale, ar trebui să primeze cunoaşterea istoriei adevărate. De la A.D. Xenopol incoace nu am mai avut o istorie cât de cât reală.
E un truism să afirmi că fiecare putere - la noi şi fiecare regim politic - rescrie istoria, selectând, aducând in prim-plan fapte convenabile şi justificabile Alteori insă se perpetuează nişte locuri comune fără ca nimeni să le mai verifice. Am crescut cu o istorie in care strămoşii noştri erau nişte viteji nemaipomeniţi: fuseserăm cei mai viteji dintre traci, luptele cu romanii erau pilde de eroism, dar mai ales avuseserăm nenumărate victorii impotriva otomanilor. Ni se umplea pieptul de mândrie când ai noştri apărându-şi "sărăcia şi nevoile şi neamul" infrângeau puhoaiele Imperiului după o tactică militară care ni se părea genială: pârjolul şi retragerea in păduri.
Toată această mândrie a inceput să pălească atunci când am citit că luptele din Evul Mediu şi până hăt spre vremurile moderne se dădeau de la răsăritul la apusul soarelui, iar invingător era cel care rămânea pe câmpul de luptă şi a doua zi dimineaţa. Aha, mi-am zis, păi dacă noi o şparleam in timpul nopţii, intr-o retragere strategică, asta vrea să insemne că, de fapt, nu prea invingeam noi. O a doua revelaţie am avut-o când mi-a căzut in mână o istorie a Imperiului Otoman scrisă de un turc (sau, dacă mi-aduc bine aminte, de o turcoaică). Ei bine, in istoria lor noi nu prea existam: in afara consemnării expediţiei impotriva Moldovei, care s-a lăsat cu bătălia de la Podu Inalt, nu mai era nimic. Iar asta era inscrisă pentru că fusese, intr-adevăr, prima mare mişcare de oştiri otomane după ce cuceriseră Constantinopole. In fapt, autorul voia a ne spune că după 1453 Imperiul işi aflse stabilitatea, era solid şi in apogeu, dovadă că aproape două decenii nu mai arătase interes pentru ceea ce era in afara graniţelor sale! De-a-ndoaselea, in istoriile noastre marile evenimente istorice din trecutul Romaniei erau expediate in câteva rânduri cam sibilinice, in timp ce nu ştiu ce răzmeriţă de prin nu ştiu ce cătun se lăbărţa pe pagini intregi, ca trezire a conştiinţei revoluţionare a maselor in căutarea partidului care să le conducă la victoria finală!
E un truism să afirmi că fiecare putere - la noi şi fiecare regim politic - rescrie istoria, selectând, aducând in prim-plan fapte convenabile şi justificabile Alteori insă se perpetuează nişte locuri comune fără ca nimeni să le mai verifice. Am crescut cu o istorie in care strămoşii noştri erau nişte viteji nemaipomeniţi: fuseserăm cei mai viteji dintre traci, luptele cu romanii erau pilde de eroism, dar mai ales avuseserăm nenumărate victorii impotriva otomanilor. Ni se umplea pieptul de mândrie când ai noştri apărându-şi "sărăcia şi nevoile şi neamul" infrângeau puhoaiele Imperiului după o tactică militară care ni se părea genială: pârjolul şi retragerea in păduri.
Toată această mândrie a inceput să pălească atunci când am citit că luptele din Evul Mediu şi până hăt spre vremurile moderne se dădeau de la răsăritul la apusul soarelui, iar invingător era cel care rămânea pe câmpul de luptă şi a doua zi dimineaţa. Aha, mi-am zis, păi dacă noi o şparleam in timpul nopţii, intr-o retragere strategică, asta vrea să insemne că, de fapt, nu prea invingeam noi. O a doua revelaţie am avut-o când mi-a căzut in mână o istorie a Imperiului Otoman scrisă de un turc (sau, dacă mi-aduc bine aminte, de o turcoaică). Ei bine, in istoria lor noi nu prea existam: in afara consemnării expediţiei impotriva Moldovei, care s-a lăsat cu bătălia de la Podu Inalt, nu mai era nimic. Iar asta era inscrisă pentru că fusese, intr-adevăr, prima mare mişcare de oştiri otomane după ce cuceriseră Constantinopole. In fapt, autorul voia a ne spune că după 1453 Imperiul işi aflse stabilitatea, era solid şi in apogeu, dovadă că aproape două decenii nu mai arătase interes pentru ceea ce era in afara graniţelor sale! De-a-ndoaselea, in istoriile noastre marile evenimente istorice din trecutul Romaniei erau expediate in câteva rânduri cam sibilinice, in timp ce nu ştiu ce răzmeriţă de prin nu ştiu ce cătun se lăbărţa pe pagini intregi, ca trezire a conştiinţei revoluţionare a maselor in căutarea partidului care să le conducă la victoria finală!
Top 10 pietre pretioase rare si scumpe
Pietrele pretioase reprezinta unul dintre felurile in care natura ne spune „uite ce frumoasa sunt!” De mii de ani, oamenii s-au infrumusetat cu bijuterii si pietre pretioase pentru a iesi in evidenta si a uimi audienta.
Fie ca au fost prelucrate in coliere, brose, pandantive sau bratari, pietrele rare si scumpe au fost mereu modalitatea prin care oamenii si-au exprimat averea. Iata care sunt cele mai rare pietre pretioase de pe pamant!
Jadeit: 3 milioane dolari caratul
Pana acum cativa ani, jadeitul a fost un mineral cu surse misterioase, insa acum se cunosc cateva mine in Guatemala si in California, cu jadeit alb si gri. Jadeitul mexican se gaseste doar in artefacte, toate cu surse necunoscute. Pretul record pentru o singura bijuterie cu jadeit a fost fixat in noiembrie 1997, pe un colier vandut cu 9.3 milioane de dolari.
Diamante rosii: 2-2.5 milioane dolari caratul
In lume s-au gasit doar cateva diamante rosii, si putini oameni au vazut si au taiat un diamant rosu. Culoarea lor este rosie-purpurie, gasindu-se intr-o mina de argila din Australia. Cele mai mari si mai fine dintre ele sunt scoase la licitatie odata la un an sau doi, si sunt vandute pe milioane de dolari.
Serendibit: 1.8-2 milioane dolari caratul
Aceasta piatra pretioasa ce provine din Sri Lanka are culoare cenusie si este compusa dintr-un complex neobisnuit de minerale, printre care: calciul, magneziul, aluminiul, siliciul, borul si oxigenul. Pana acum s-au descoperit doar trei specimene, de 0.35, 0.55 si 0.56 carate.
Granatul albastru: 1.5 milioane dolari caratul
Granatul este o piatra pretioasa care se gaseste sub diferite culori: rosu, portocaliu, verde, galben, albastru, mov, maro, negru, roz si incolor. Cea mai rara dintre aceste piese este granatul albastru, descoperit in 1990, in Bekily, Madagascar. S-au mai gasit piese si in SUA, Rusia si Turcia. El isi schimba culoarea de la albastru-vezuliu in lumina zilei in mov la lumina artificiala, ca rezultat al cantitatilor relativ mari de vanadiu pe care le contine. Bucata cea mai scumpa, de 4.2 carate, s-a vandut in 2003 cu 6.8 milioane dolari.
Painita: 50-60 000 dolari caratul
Pe vremuri se credea ca acest mineral este cel mai rar de pe pamant, dar chiar si astazi este considerat foarte rar. Painita a fost descoperita in 1950, in Myanmar, si a primit numele descoperitorului sau (Arthur Pain). Pana in 2005 nu s-au gasit decat 25 asemenea cristale.
Grandidieritul: 50 000 dolari caratul
Acesta este un mineral albastru-verzui, descoperit si el in Madagascar. Grandidieritul a fost numit dupa exploratorul si expertul in stiinte naturii Alfred Grandidier, care l-a descoperit.
Musgravitul: 35 000 dolari caratul
Aceasta piatra pretioasa este una dintre cele mai rare din lume. Musgravitul este compus in principal din beriliu, magneziu si aluminiu, si a fost numit dupa zona Musgrave din Australia, unde a fost descoperit. Piatra a fost descoperita mai tarziu si in Groenlanda si Madagascar, insa la o calitate mai redusa
Beril rosu smarald: 10 000 dolari caratul
Berilul rosu a fost gasit prima oara in muntii din Utah, iar apoi si in Mexic, in zone vulcanice, cu magma.
Opalul negru: 2 300 dolari caratul
Australia este tara opalului, fiind cea mai mare exportatoare a acestui mineral. Opalul negru reflecta un curcubeu de culori, fiind minunat de observat.
Jeremejevitul: 2 000 euro caratul
Aceasta este o piatra incolora, usor albastruie sau galbuie, tara de provenienta a celor mai calitative jeremejevite fiind Namibia. Chiar se gasesc in natura sub forma de obelisc, fiind confundate in trecut cu acvamarinul. Si aceasta piatra pretioasa a fost denumita dupa numele descoperitorului sau, un mineralog rus, Pavel Jeremejev, care a gasit-o in 1883.
Fie ca au fost prelucrate in coliere, brose, pandantive sau bratari, pietrele rare si scumpe au fost mereu modalitatea prin care oamenii si-au exprimat averea. Iata care sunt cele mai rare pietre pretioase de pe pamant!
Jadeit: 3 milioane dolari caratul
Pana acum cativa ani, jadeitul a fost un mineral cu surse misterioase, insa acum se cunosc cateva mine in Guatemala si in California, cu jadeit alb si gri. Jadeitul mexican se gaseste doar in artefacte, toate cu surse necunoscute. Pretul record pentru o singura bijuterie cu jadeit a fost fixat in noiembrie 1997, pe un colier vandut cu 9.3 milioane de dolari.
Diamante rosii: 2-2.5 milioane dolari caratul
In lume s-au gasit doar cateva diamante rosii, si putini oameni au vazut si au taiat un diamant rosu. Culoarea lor este rosie-purpurie, gasindu-se intr-o mina de argila din Australia. Cele mai mari si mai fine dintre ele sunt scoase la licitatie odata la un an sau doi, si sunt vandute pe milioane de dolari.
Serendibit: 1.8-2 milioane dolari caratul
Aceasta piatra pretioasa ce provine din Sri Lanka are culoare cenusie si este compusa dintr-un complex neobisnuit de minerale, printre care: calciul, magneziul, aluminiul, siliciul, borul si oxigenul. Pana acum s-au descoperit doar trei specimene, de 0.35, 0.55 si 0.56 carate.
Granatul albastru: 1.5 milioane dolari caratul
Granatul este o piatra pretioasa care se gaseste sub diferite culori: rosu, portocaliu, verde, galben, albastru, mov, maro, negru, roz si incolor. Cea mai rara dintre aceste piese este granatul albastru, descoperit in 1990, in Bekily, Madagascar. S-au mai gasit piese si in SUA, Rusia si Turcia. El isi schimba culoarea de la albastru-vezuliu in lumina zilei in mov la lumina artificiala, ca rezultat al cantitatilor relativ mari de vanadiu pe care le contine. Bucata cea mai scumpa, de 4.2 carate, s-a vandut in 2003 cu 6.8 milioane dolari.
Painita: 50-60 000 dolari caratul
Pe vremuri se credea ca acest mineral este cel mai rar de pe pamant, dar chiar si astazi este considerat foarte rar. Painita a fost descoperita in 1950, in Myanmar, si a primit numele descoperitorului sau (Arthur Pain). Pana in 2005 nu s-au gasit decat 25 asemenea cristale.
Grandidieritul: 50 000 dolari caratul
Acesta este un mineral albastru-verzui, descoperit si el in Madagascar. Grandidieritul a fost numit dupa exploratorul si expertul in stiinte naturii Alfred Grandidier, care l-a descoperit.
Musgravitul: 35 000 dolari caratul
Aceasta piatra pretioasa este una dintre cele mai rare din lume. Musgravitul este compus in principal din beriliu, magneziu si aluminiu, si a fost numit dupa zona Musgrave din Australia, unde a fost descoperit. Piatra a fost descoperita mai tarziu si in Groenlanda si Madagascar, insa la o calitate mai redusa
Beril rosu smarald: 10 000 dolari caratul
Berilul rosu a fost gasit prima oara in muntii din Utah, iar apoi si in Mexic, in zone vulcanice, cu magma.
Opalul negru: 2 300 dolari caratul
Australia este tara opalului, fiind cea mai mare exportatoare a acestui mineral. Opalul negru reflecta un curcubeu de culori, fiind minunat de observat.
Jeremejevitul: 2 000 euro caratul
Aceasta este o piatra incolora, usor albastruie sau galbuie, tara de provenienta a celor mai calitative jeremejevite fiind Namibia. Chiar se gasesc in natura sub forma de obelisc, fiind confundate in trecut cu acvamarinul. Si aceasta piatra pretioasa a fost denumita dupa numele descoperitorului sau, un mineralog rus, Pavel Jeremejev, care a gasit-o in 1883.
Meteora – cu un pas mai aproape de ingeri

Exista un loc in care forta naturii a modelat muntii facandu-i sa arate aidoma unor stalpi ce sustin insusi cerul. Exista un loc pe care oamenii l-au intarit prin credinta si puterea lor launtrica. Un loc in care Dumnezeu le-a zambit oamenilor, oferindu-le adapost acolo unde nimeni nu se astepta... Meteora... lacasul ingerilor.
Locuind la portile cerului
Cuvantul meteora inseamna, in limba greaca, "suspendat in aer" si, desigur, se refera la manastirile seculare ridicate aici de sfintii ortodoxiei. Ceea ce a creat acea unica aglomerare de stanci ramane un mister al naturii, si asta in ciuda teoriilor avansate de oameni de stiinta, teorii nedemonstrate pana astazi. Insa cu atat mai spectaculos este peisajul oferit de Meteora cu cat artei naturii omul i-a alaturat arta sa, creand unul dintre cele mai frumoase locuri nu numai din Grecia, ci din intreaga lume. Nu intamplator, manastirile de la Meteora au fost incluse in patrimoniul UNESCO ca bunuri inestimabile ale intregii omeniri.
In secolul al IX-lea, un grup de ermiti greci si-a cautat adapostul in grotele greu accesibile ale Meteorei. Ei au fost primii locuitori din aceste tinuturi neprimitoare in aparenta si au continuat sa traiasca aici timp de trei secole, pana la ridicarea primelor asezaminte monastice. La inaltimi care ajung uneori si la 550 de metri, ermitii traiau in solitudine, intalnindu-se doar in zilele de duminica si in zilele de sarbatori, atunci cand se rugau impreuna intr-o capela construita la baza stancii Dhoupiani.
La finalul secolului al XII-lea, este atesta o prima comunitate monastica grupata in jurul bisericii Theotokos (Maica Domnului) care exista si astazi. Sfantul Athanasios este cel care aduce de la Muntele Athos, in anul 1344, un grup important de calugari si punele bazele manastirii cu hramul Theotokos (1381-1388), devenita ulterior Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului. A fost doar inceputul, pentru ca, pana la finele secolului al XIV-lea, nu mai putin de 20 de manastiri fusesera ridicate pe inaltimile ametitoare ale Meteorei. A fost, poate, vointa divina cea care i-a impins pe acei oameni sa isi ridice valorile pe inaltimi pe care nu traiesc decat vulturii. Se spune ca intreaga cultura a Greciei s-a pastrat in manastirile de la Meteora si ca, in lipsa asezamintelor monahale inexpugnabile in fata atacurilor turcesti, toate valorile elene s-ar fi pierdut sub tavalugul otoman.
Pentru cei care le-au vizitat de-a lungul timpului, mai ales cei care au facut-o pana in secolul al XVII-lea, accesul extrem de dificil in manastiri, facut exclusiv cu ajutorul franghiilor care se intindeau chiar si pe sute de metri, nu putea simboliza decat fragilitatea vietii si a vointei divine. Memorabila ramane replica unui calugar medieval care, intrebat daca schimba vreodata franghiile cu care sunt trasi pana in manastire atat oameni cat si marfuri, ar fi raspuns: Evident ca schimbam funia. O schimbam ori de cate ori se rupe!
Incepand, insa, cu anul 1920, conditiile de acces in manastiri au fost radical imbunatite, si asta datorita afluxul mare de credinciosi veniti din toate partile lumii. Trepte au fost sapate in piatra si poduri suspendate au fost construite in lacasurile de cult pentru a facilita accesul vizitatorilor si preotilor deopotriva. Un veritabil masacru a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial, atunci cand manastirile au fost bombardate si jefuite de o mare parte a valorilor pe care le pastrasera de secole. Parte dintre ele au fost recuperate ulterior si redate preotilor care inca mai vietuiau pe inaltimile Meteorei. In fapt, astazi, din cele 24 de manastiri existente in secolul al XVI-lea, doar sase, cinci de calugari si una de maicute, mai sunt locuite, fiecare dintre ele avand mai putin de 10 persoane.
Ultimele lacasuri ale Meteorei
Megalo Meteoro, sau Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului, este si cea mai impunatoare manastire de la Meteora. Construit intre anii 1387-1388 de catre Sf. Athanasios, una dintre cele mai importante figuri din ortodoxie, lacasul a fost inchinat, initial, Fecioarei Maria, pentru ca apoi sa capete hramul Schimbarii la Fata. Manastirea a fost extinsa gratie eforturilor tarului sarb Simeon Uros, cel care a decis sa isi doneze intreaga avere manastirii si sa devina al doilea ei fondator, calugarindu-se. De altfel, craniul sau, alaturi de cel al Sf. Athanasios, se afla inca in Megalo Meteoro.
Manastirea a fost, inca o data, reconstruita in anul 1544 si, in anii urmatori, extinsa constant. Intre zidurile sale se afla veritabile comori ale ortodoxiei: stravechi artefacte, picturi, sculpturi si, mai ales, documente originale (peste 640 de manuscrise) dintre care cel mai vechi dateaza din anul 861.
Manastirea Sf Nicolae Anapafsas (Sfantul Nicolae Odihnitorul), cea mai mica dintre manastirile meteore, a fost zidita in secolul al XIV-lea de catre Sfantul Dionisie cel Milostiv. Frescele sale, de o mare calitate artistica, au fost realizate de Teofan Cretanul, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Scolii Cretane de Pictura. In capela Sf. Anton, picturile originale din secolul al XIV-lea sunt inca vizibile.
Manastirea Varlaam, a doua ca marime dupa Megalo Meteoro, a fost numita astfel dupa ermitul cu acelasi nume, care si-a gasit refugiul aici in anul 1350. Acelasi Varlaam a construit o capela de mici dimensiuni peste care, in anul 1517, doi frati din Ioannina, Theophanes si Nektarios Apsarades, au ridicat manastirea de astazi. Frescele care dateaza din anii 1548 si 1566, si care apartin curentului teban din pictura, sunt inca vizibile.
Agias Triadas, sau Manastirea cu hramul Sfintei Treimi, ofera, poate, cea mai spectaculoase vedere de ansamblu asupra localitatii Kalambaka si asupra Muntilor Pindului. Datorita celor 140 de trepte sapate in stanca, pe care vizitatorii trebuie sa le urce, Agias Triadas este, probabil, si cea mai putin vizitata manastire de la Meteora. Ea a fost ridicata in secolul al XV-lea de catre parintele Dionisie. Doi frati, ambii preoti, Nicolaos si Antonios, i-au decorat peretii in anul 1741, in timp ce picturile de pe stanca din biserica Sfantul Ioan Botezatorul dateaza din anul 1682. Aici au fost filmate mai multe cadre din filmul de actiune James Bond: For Your Eyes Only.
Manastirea Rusanu, numita astfel dupa fondatorul ei din secolul al XV-lea, se inalta pe una dintre cele mai falnice dintre stancile Meteorei. Inconjurata de abis de jur imprejur, manastirea a fost ridicata de fratii macedoneni Maxim si Ioasaf in anul 1545. Fresca ce impodobeste manastirea dateaza din anul 1561. Cele mai multe dintre manuscrisele pastrate la manastirea Rusanu de-a lungul timpului au fost mutate la Biblioteca Nationala din Atena.
Agios Stefanos, sau Manastirea cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, dateaza din secolul al XV-lea si este, totodata, singura manastire de maici de la Meteora, calitate pe care a capatat-o de abia in 1961. Nu se stie cu exactitate de cand dateaza primele constructii deasupra carora a fost ridicata manastirea, unele teorii sugerand chiar anul 1192. Manastirea adaposteste, printre altele, craniul Sfantului Haralambie, donat manastirii chiar de domnitorul valah Vlad Tepes.
Omul care a salvat 2 milioane de copii

Un barbat din Australia, supranumit a “omul cu bratul de aur”, este posesorul unui tip rar de sange si, in peste o jumatate de secol de cand doneaza sange, a salvat viata a milioane de copii.
James Harrison, in varsta de 74 ani, are in plasma un un anticorp care ajuta nou-nascutii sa supravietuiasca maladiei Rhesus, determinata de incompatibilitatea dintre sangele mamei si cel al fatului. Incompatibilitatea este legata de factorul Rh, atunci cand mama are, de pilda, sange Rh pozitiv, iar fatul - sange Rh negativ.
James Harrison a inceput sa doneze sange de la varsta de 18 ani; hotararea de a deveni donator a luat-o inca de la 14 ani, cand a suportat o interventie chirugicala dificila pe torace, urmata de trei luni de spitalizare, situatie in care avut nevoie de transfuzia a 13 litri de sange.
Cand a inceput sa doneze sange si medicii au descoperit anticorpul din sangele sau, acesta a fost considerat atat de valoros, incat viata lui James Harrison a fost asigurata pentru 1 milion de dolari australieni.
In 56 de ani, el a donat sange de 984 de ori si spera ca anul acesta sa ajunga la cifra rotunda de 1000 de donari.
Sangele lui a fost adesea administrat direct copiilor cu probleme de incompatibilitate Rh, dar a stat si la baza dezvoltarii unui vaccin numit Anti-D, capabil sa protejeze bebelusii de efectele maladiei Rhesus.
Medicii au estimat ca sangele lui James Harrison a salvat viata a 2,2 milioane de nou-nascuti.
Sursa: Mail Online
Cele 8 minuni naturale ale lumii, aflate sub protectia UNESCO
Dupa ce putine dintre vestigiile celor 7 minuni ale lumii au supravietuit pana in timpurile noastre, s-a simtit nevoia stabilirii unor alte 7 minuni ale lumii moderne, pentru a li se recunoastea valoarea si aportul pe care il aduc la mostenirea culturala mondiala.
De curand, patrimoniul UNESCO s-a imbogatit cu propriile 8 minuni naturale ale lumii, care vor fi protejate si conservate, fiind considerate “valori exceptionale ale umanitatii”.
Saryarca din Kazahstan, Rezervatia Fluturelui Monarh din Mexic, zona tectonica Sardona din Elvetia, Joggins Fossil Cliffs din Canada, Parcul National Sanqingshan din China, Lagunele din Noua Caledonie, Insula Surtsey din Islanda si arhipelagul Socotra din Yemen, cunoscut si sub numele de „Insulele Galapagos ale Oceanului Indian”, sunt “printre cele mai frumoase lucruri pe care natura le-a creat”, dupa cum a declarat David Sheppard, presedintele Programului de Protejare, si in acelasi timp, persoana care a recomandat locatiile.
Sub protectia UNESCO se afla, in prezent, 878 de situri din 145 de tari.
Sursa: Live Science
De curand, patrimoniul UNESCO s-a imbogatit cu propriile 8 minuni naturale ale lumii, care vor fi protejate si conservate, fiind considerate “valori exceptionale ale umanitatii”.
Saryarca din Kazahstan, Rezervatia Fluturelui Monarh din Mexic, zona tectonica Sardona din Elvetia, Joggins Fossil Cliffs din Canada, Parcul National Sanqingshan din China, Lagunele din Noua Caledonie, Insula Surtsey din Islanda si arhipelagul Socotra din Yemen, cunoscut si sub numele de „Insulele Galapagos ale Oceanului Indian”, sunt “printre cele mai frumoase lucruri pe care natura le-a creat”, dupa cum a declarat David Sheppard, presedintele Programului de Protejare, si in acelasi timp, persoana care a recomandat locatiile.
Sub protectia UNESCO se afla, in prezent, 878 de situri din 145 de tari.
Sursa: Live Science
10 minuni ale lumii despre a caror existenta nu stiai
Expresia „cele 7 minuni ale lumii” s-a impamantenit in constiinta maselor sub forma acelor realizari ingineresti de exceptie din lumea antica, stereotip ce i-a privat pe multi de descoperirea, fie ea si pe hartie sau pe ecranului computerului, a celorlalte „minuni” create de-a lungul timpului de om sau de natura. Demersul nostru este acela de a va aduce in fata 10 destinatii despre a caror existenta, cei mai multi dintre noi, nici macar nu aflasera vreodata, 10 destinatii uluitoare ce ar merita oricand o pozitie fruntasa pe lista celor mai frumoase locuri de pe Pamant.
10.Terasele de orez din Banaue - Filipine
Terasele de orez din Banaue au cel putin 2000 de ani vechime si au fost sapate pe coastele muntilor filipinezi de catre stramosii localnicilor de astazi. Filipinezii le mai numesc si "A opta minune a lumii", termen deloc exagerat daca ne gandim ca totul a fost realizat cu un minim de echipament si utilaje, in cea mai mare parte fiind construite manual. Situate la o altitudine de circa 1500 de metri, terasele de orez acopera o suprafata uimitoare de 10.360 de kilometri patrati si inca sunt irigate de un sistem ingenios ce s-a pastrat din Antichitate. Se spune ca daca toate trepetele teraselor ar fi puse cap la cap, lungimea lor ar egala jumatate din lungimea Ecuatorului. Localnicii le folosesc si astazi pentru a planta orez si legume, iar lucrarile de consolidare si intretinere a teraselor au loc in fiecare an din cauza eroziunii puternice. Terasele de orez din Banaue au fost incluse in patrimoniul UNESCO in anul 1995.
9.Sigiriya - Sri Lanka
Sigiriya, sau Stanca Leului, este o fortareata antica sapata pe varful unei stanci uriase din centrul districtului Matale din Sri Lanka. Chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioara a fortaretei, stanca inca este inconjurata de reteaua de gradini, rezervoare de apa si structuri adiacente unei asemenea constructii. Una dintre cele mai populare atractii ale anticei fortarete o reprezinta frescele ce acopera intregul perete vetic al cetatii. Intinse pe o suprafata lunga de 140 de metri si inalta de 40 metri, ele sunt considerate unice, atat ca stil cat si ca mod de realizare. Fortareata a fost construita in timpul regelui Kassapa (477 - 495 d.Hr.) si a intrat inca din anul 1982 in patrimoniul UNESCO. Sigiriya a fost locuita inca din preistorie, ea devenind loc sfant al preotilor budisti inca din secolul al V-lea i.Hr.
8.Turnul lui Hercule - Spania
Turnul lui Hercule (Torre de Hercules) este un stravechi far roman situat pe o peninsula, la doar 1,5 kilometri de orasul La Coruna, Spania. Insusi numele de Corunna se spune ca deriva de la vechile coloane (columna) romane din zona. Farul are 55 de metri inaltime si peste 1900 de ani vechime. A fost reamenajat in anul 1791 si este cel mai vechi far roman din lume aflat inca in functiune. In acelasi timp, Turnul lui Hercule este al doilea far ca marime din Spania. Din anul 2009 a fost inclus pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO.
7.Torun - Polonia
Cei care indragesc turismul in locuri incarcate de istorie, pot gasi la Torun destinatia ideala pentru acest gen de calatorii. Oras natal al lui Nicolaus Copernic, Torun isi pastreaza inca aspectul medieval fapt ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Situat pe malul Vistulei, in nordul Poloniei, orasul are o vechime impresionanta, dovezile arheologice aratand ca zona era locuita inca din anul 1100 i.Hr. Totusi, primul fort si primele constructii cu adevarat durabile au fost ridicate in secolele VII-XIII. In aceeasi perioada, mai precis intre anii 1230-1231, ordinul Cavalerilor Teutoni a finantat ridicarea unui castel in imediata vecinatate a localitatii. Cinci decenii mai tarziu, orasul atinsese deja zidurile cetatii, aceasta devenind parte a Torun-ului si, impreuna, au intrat in Liga Hanseatica, ceea ce a dus la transformarea asezarii intr-un important centru comercial medieval. Dupa cum lesne se poate observa si din fotografii, infatisarea Toron-ului nu difera cu mult de cea de acum opt secole.
6. Pesterile Ajanta - India
Pesterile Ajanta din Maharastra, India, dateaza din secolul al V-lea i.Hr. si contin picturi si sculpturi considerate varfuri ale artei religioase budiste. Ele au fost abandonate de catre creatorii lor in anul 480 d.Hr., ramanand in urmatorii 1300 de ani complet uitate pana si de localnici. In primavara anul 1819, insa, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri in India a patruns intamplator intr-una dintre grotele artificiale acoperite complet de vegetatia luxurianta. Desi devenisera un loc in care se mai refugiau numai pasarile, liliecii si animalele de mici dimensiuni, pesterile au revenit atunci in atentia publicului international mai puternic ca niciodata. Din anul 1982, pesterile Ajanta au intra in patrimoniul UNESCO. Una dintre atractiile neobisnuite, si de data mai recenta, este chiar semnatura ofiterului britanic, John Smith, inca vizibila pe unul dintre peretii pesterii.
5.Biblioteca lui Celsus - Turcia
A fost construita in anul 135 d.Hr. in memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, un popular consul roman din anul 92 si guvernator al Asiei din anul 115, chiar de catre fiul acestuia, Gaius Julius Aquila. Biblioteca si urias mormant al lui Celsus, monumentul a pastrat intre zidurile sale peste 12.000 de manuscrise de o valoare inestimabila. Este cu atat mai neobisnuit cu cat romanii nu isi ingropau mortii in biblioteci (nu o faceau nici macar intre zidurile oraselor), ceea ce nu face decat sa sublinieze inalta apreciere de care se bucura eruditul Celsus Polemaeanus. In acelasi timp, este dovada faptului ca romanii erau dornici sa isi extinda cultura in toate colturile imperiului, numai un astfel de argument putand explica ridicarea in Asia Mica a uneia dintre cele mai impunatoare biblioteci din toata istoria Romei. Reamenajata, fatada cladirii este un exemplu graitor al frumusetii arhitecturii publice romane. Imaginea aceleiasi fatade a fost imprimata pe una dintre fetele vechii bancnote de 20 de milioane de lire turcesti (intre 2001 - 2005), fiind apoi preluata pe bancnota noua de 20 de lire.
4. Nessebar - Bulgaria
Construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria si situat intre Varna (100 km.) si Burgas (35 km.), Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase ale Europei, cu o istorie continua ce se intinde pe aproape 2600 de ani. Denumita si Perla Marii Negre, mica asezare este situata pe o insula de 350 pe 800 de metri, legata de tarmul continental printr-un dig. La Nessebar inca sunt locuite cladirile de lemn, tipic marinaresti, ale vechilor pescari greci si bulgari, fapt ce confera un plus de savoare unei localitati ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Pe langa aspectul sau medieval si monumentele ce dateaza inca din primele secole de dupa Hristos, Nessebar se bucura de una dintre cele mai frumoase plaje de la Marea Neagra, nisipul extrem de fin fiind deja celebru printre amatorii de plimbari romantice la malul marii. Mica localitatea bulgareasca, cu doar 10.000 de locuitori, a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1983.
3. Bagan - Myanmar
Bagan, denumit pe vremuri si Pagan, este un urias oras medieval burmez, situat in centrul Myanmarului, in districtul Mandalay. Pe numele sau originar, Arimaddanapura sau Arimaddana, Bagan a fost construit intre anii 1000 si 1200 d.Hr. si a fost, de-a lungul timpului, capitala mai multor regate burmeze. In prezent, un scandal urias se leaga de stravechea asezare din Myanmar, asta ca urmare a refuzului UNESCO de a introduce unul dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate orase medievale in patrimoniul acestei prestigioase organizatii. Motivatia reprezentantilor UNESCO a fost aceea ca juntele militare din Myanmar au inlocuit multe dintre constructiile originale cu unele noi, ce nu au legatura cu Primull Regat Burmez, fapt dezmintit de autoritatile din Myanmar. Mai mult, acestea din urma sustin ca decizia de a nu include Bagan in patrimoniul UNESCO tine strict de interesele politice din zona.
2.Leptis Magna - Libia
Proeminent oras din stravechiul Imperiu Roman, Leptis Magna a fost abandonat in anul 650 de catre locuitorii sai, din cauza repetatelor atacuri berbere si ca urmare a cuceririi Tripolitaniei de catre arabi. Cu toate acestea, chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria sa de odinioara, Leptis Magna este inca in masura sa dea fiori celor ce il viziteaza. Ruinele se afla la circa 130 de kilometri est de Tripoli si sunt catalogate si astazi drept unele dintre cele mai frumoase si mai impunatoare vestigii romane din bazinul mediteraneean. Orasul a fost fondat de catre fenicieni in jurul anului 1100 i.Hr, dar nu si-a atins maretia decat in momentul in care Cartagina a ajuns sa domine Marea Mediterana. A devenit parte a Imperiul Roman in anul 146 i.Hr., fiind apoi cucerit de catre vandalii lui Genseric in anul 439. Recucerit de generalul bizantin Belizarie in anul 543, Leptis Magna a devenit imediat capitala provinciei Imperiului Bizantin. Situl a devenit parte a patrimoniul UNESCO inca din anul 1982.
1. Valea Florilor din Himalaya - India
Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.
10.Terasele de orez din Banaue - Filipine
Terasele de orez din Banaue au cel putin 2000 de ani vechime si au fost sapate pe coastele muntilor filipinezi de catre stramosii localnicilor de astazi. Filipinezii le mai numesc si "A opta minune a lumii", termen deloc exagerat daca ne gandim ca totul a fost realizat cu un minim de echipament si utilaje, in cea mai mare parte fiind construite manual. Situate la o altitudine de circa 1500 de metri, terasele de orez acopera o suprafata uimitoare de 10.360 de kilometri patrati si inca sunt irigate de un sistem ingenios ce s-a pastrat din Antichitate. Se spune ca daca toate trepetele teraselor ar fi puse cap la cap, lungimea lor ar egala jumatate din lungimea Ecuatorului. Localnicii le folosesc si astazi pentru a planta orez si legume, iar lucrarile de consolidare si intretinere a teraselor au loc in fiecare an din cauza eroziunii puternice. Terasele de orez din Banaue au fost incluse in patrimoniul UNESCO in anul 1995.
9.Sigiriya - Sri Lanka
Sigiriya, sau Stanca Leului, este o fortareata antica sapata pe varful unei stanci uriase din centrul districtului Matale din Sri Lanka. Chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioara a fortaretei, stanca inca este inconjurata de reteaua de gradini, rezervoare de apa si structuri adiacente unei asemenea constructii. Una dintre cele mai populare atractii ale anticei fortarete o reprezinta frescele ce acopera intregul perete vetic al cetatii. Intinse pe o suprafata lunga de 140 de metri si inalta de 40 metri, ele sunt considerate unice, atat ca stil cat si ca mod de realizare. Fortareata a fost construita in timpul regelui Kassapa (477 - 495 d.Hr.) si a intrat inca din anul 1982 in patrimoniul UNESCO. Sigiriya a fost locuita inca din preistorie, ea devenind loc sfant al preotilor budisti inca din secolul al V-lea i.Hr.
8.Turnul lui Hercule - Spania
Turnul lui Hercule (Torre de Hercules) este un stravechi far roman situat pe o peninsula, la doar 1,5 kilometri de orasul La Coruna, Spania. Insusi numele de Corunna se spune ca deriva de la vechile coloane (columna) romane din zona. Farul are 55 de metri inaltime si peste 1900 de ani vechime. A fost reamenajat in anul 1791 si este cel mai vechi far roman din lume aflat inca in functiune. In acelasi timp, Turnul lui Hercule este al doilea far ca marime din Spania. Din anul 2009 a fost inclus pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO.
7.Torun - Polonia
Cei care indragesc turismul in locuri incarcate de istorie, pot gasi la Torun destinatia ideala pentru acest gen de calatorii. Oras natal al lui Nicolaus Copernic, Torun isi pastreaza inca aspectul medieval fapt ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Situat pe malul Vistulei, in nordul Poloniei, orasul are o vechime impresionanta, dovezile arheologice aratand ca zona era locuita inca din anul 1100 i.Hr. Totusi, primul fort si primele constructii cu adevarat durabile au fost ridicate in secolele VII-XIII. In aceeasi perioada, mai precis intre anii 1230-1231, ordinul Cavalerilor Teutoni a finantat ridicarea unui castel in imediata vecinatate a localitatii. Cinci decenii mai tarziu, orasul atinsese deja zidurile cetatii, aceasta devenind parte a Torun-ului si, impreuna, au intrat in Liga Hanseatica, ceea ce a dus la transformarea asezarii intr-un important centru comercial medieval. Dupa cum lesne se poate observa si din fotografii, infatisarea Toron-ului nu difera cu mult de cea de acum opt secole.
6. Pesterile Ajanta - India
Pesterile Ajanta din Maharastra, India, dateaza din secolul al V-lea i.Hr. si contin picturi si sculpturi considerate varfuri ale artei religioase budiste. Ele au fost abandonate de catre creatorii lor in anul 480 d.Hr., ramanand in urmatorii 1300 de ani complet uitate pana si de localnici. In primavara anul 1819, insa, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri in India a patruns intamplator intr-una dintre grotele artificiale acoperite complet de vegetatia luxurianta. Desi devenisera un loc in care se mai refugiau numai pasarile, liliecii si animalele de mici dimensiuni, pesterile au revenit atunci in atentia publicului international mai puternic ca niciodata. Din anul 1982, pesterile Ajanta au intra in patrimoniul UNESCO. Una dintre atractiile neobisnuite, si de data mai recenta, este chiar semnatura ofiterului britanic, John Smith, inca vizibila pe unul dintre peretii pesterii.
5.Biblioteca lui Celsus - Turcia
A fost construita in anul 135 d.Hr. in memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, un popular consul roman din anul 92 si guvernator al Asiei din anul 115, chiar de catre fiul acestuia, Gaius Julius Aquila. Biblioteca si urias mormant al lui Celsus, monumentul a pastrat intre zidurile sale peste 12.000 de manuscrise de o valoare inestimabila. Este cu atat mai neobisnuit cu cat romanii nu isi ingropau mortii in biblioteci (nu o faceau nici macar intre zidurile oraselor), ceea ce nu face decat sa sublinieze inalta apreciere de care se bucura eruditul Celsus Polemaeanus. In acelasi timp, este dovada faptului ca romanii erau dornici sa isi extinda cultura in toate colturile imperiului, numai un astfel de argument putand explica ridicarea in Asia Mica a uneia dintre cele mai impunatoare biblioteci din toata istoria Romei. Reamenajata, fatada cladirii este un exemplu graitor al frumusetii arhitecturii publice romane. Imaginea aceleiasi fatade a fost imprimata pe una dintre fetele vechii bancnote de 20 de milioane de lire turcesti (intre 2001 - 2005), fiind apoi preluata pe bancnota noua de 20 de lire.
4. Nessebar - Bulgaria
Construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria si situat intre Varna (100 km.) si Burgas (35 km.), Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase ale Europei, cu o istorie continua ce se intinde pe aproape 2600 de ani. Denumita si Perla Marii Negre, mica asezare este situata pe o insula de 350 pe 800 de metri, legata de tarmul continental printr-un dig. La Nessebar inca sunt locuite cladirile de lemn, tipic marinaresti, ale vechilor pescari greci si bulgari, fapt ce confera un plus de savoare unei localitati ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Pe langa aspectul sau medieval si monumentele ce dateaza inca din primele secole de dupa Hristos, Nessebar se bucura de una dintre cele mai frumoase plaje de la Marea Neagra, nisipul extrem de fin fiind deja celebru printre amatorii de plimbari romantice la malul marii. Mica localitatea bulgareasca, cu doar 10.000 de locuitori, a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1983.
3. Bagan - Myanmar
Bagan, denumit pe vremuri si Pagan, este un urias oras medieval burmez, situat in centrul Myanmarului, in districtul Mandalay. Pe numele sau originar, Arimaddanapura sau Arimaddana, Bagan a fost construit intre anii 1000 si 1200 d.Hr. si a fost, de-a lungul timpului, capitala mai multor regate burmeze. In prezent, un scandal urias se leaga de stravechea asezare din Myanmar, asta ca urmare a refuzului UNESCO de a introduce unul dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate orase medievale in patrimoniul acestei prestigioase organizatii. Motivatia reprezentantilor UNESCO a fost aceea ca juntele militare din Myanmar au inlocuit multe dintre constructiile originale cu unele noi, ce nu au legatura cu Primull Regat Burmez, fapt dezmintit de autoritatile din Myanmar. Mai mult, acestea din urma sustin ca decizia de a nu include Bagan in patrimoniul UNESCO tine strict de interesele politice din zona.
2.Leptis Magna - Libia
Proeminent oras din stravechiul Imperiu Roman, Leptis Magna a fost abandonat in anul 650 de catre locuitorii sai, din cauza repetatelor atacuri berbere si ca urmare a cuceririi Tripolitaniei de catre arabi. Cu toate acestea, chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria sa de odinioara, Leptis Magna este inca in masura sa dea fiori celor ce il viziteaza. Ruinele se afla la circa 130 de kilometri est de Tripoli si sunt catalogate si astazi drept unele dintre cele mai frumoase si mai impunatoare vestigii romane din bazinul mediteraneean. Orasul a fost fondat de catre fenicieni in jurul anului 1100 i.Hr, dar nu si-a atins maretia decat in momentul in care Cartagina a ajuns sa domine Marea Mediterana. A devenit parte a Imperiul Roman in anul 146 i.Hr., fiind apoi cucerit de catre vandalii lui Genseric in anul 439. Recucerit de generalul bizantin Belizarie in anul 543, Leptis Magna a devenit imediat capitala provinciei Imperiului Bizantin. Situl a devenit parte a patrimoniul UNESCO inca din anul 1982.
1. Valea Florilor din Himalaya - India
Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.
In Siria au fost descoperiti bani din vremea lui Alexandru cel Mare
Mai mult de 250 de monede de argint, datand din perioada lui Alexandru cel Mare, au fost dezgropate in nordul Siriei. Youssef Kanjo, liderul excavarilor arheologice din orasul antic Aleppo, sustine ca monedele au fost descoperite cu doua saptamani in urma, atunci cand un localnic sapa fundatia noii sale case.
Barbatul a inmanat autoritatilor monedele, care au fost gasite intr-un sipet de bronz. Bucatile de metal dateaza din era Elenista, cuprinsa intre secolele 4 si 1 i.Chr., perioada in care regele razboinic macedonean Alexandru cel Mare a diseminat cultura greceasca in Orientul Mijlociu si dincolo de el.
Kanjo a mai adaugat ca micul cufar continea doua grupuri de monede, intre care 137 banuti de cate patru drahme fiecare (tetra) si 115 monede cu valoarea de cate o drahma. O fateta a monedelor de 4 drahme are inscriptionat portretul lui Alexandru cel Mare, in timp ce pe cealalta parte sta scris numele "Alexandru", sau "Regele Filip", cu referire, cel mai probabil, la tatal tanarului lider.
Dupa cuceririle lui Alexandru Macedon, multe dintre regatele succesoare ale Orientului Mijlociu au adoptat drahma greceasca in pozitia de monede curenta. "Descoperirea este una foarte importanta si s-ar putea adauga comorilor noastre arheologice, care dateaza din perioada elenista", a declarat Kanjo.
Sursa: Associated Press
Barbatul a inmanat autoritatilor monedele, care au fost gasite intr-un sipet de bronz. Bucatile de metal dateaza din era Elenista, cuprinsa intre secolele 4 si 1 i.Chr., perioada in care regele razboinic macedonean Alexandru cel Mare a diseminat cultura greceasca in Orientul Mijlociu si dincolo de el.
Kanjo a mai adaugat ca micul cufar continea doua grupuri de monede, intre care 137 banuti de cate patru drahme fiecare (tetra) si 115 monede cu valoarea de cate o drahma. O fateta a monedelor de 4 drahme are inscriptionat portretul lui Alexandru cel Mare, in timp ce pe cealalta parte sta scris numele "Alexandru", sau "Regele Filip", cu referire, cel mai probabil, la tatal tanarului lider.
Dupa cuceririle lui Alexandru Macedon, multe dintre regatele succesoare ale Orientului Mijlociu au adoptat drahma greceasca in pozitia de monede curenta. "Descoperirea este una foarte importanta si s-ar putea adauga comorilor noastre arheologice, care dateaza din perioada elenista", a declarat Kanjo.
Sursa: Associated Press
joi, 31 decembrie 2009
Reteta pentru un an bun :)
- Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres.
- Se împarte fiecare lună în 28-31 de zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact un an!
- Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte veselie şi umor.
- Se mai adaugă 3 linguri de optimism, 1 linguriţă de toleranţa, o priză de bun simţ şi… o picătură de speranţă!
- Se frământă bine.
- Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug şi se coace în cuptorul sufletului!
- Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un buchet de curaj şi încredere în sine.
- Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu!
Prezenta reţetă nu se compensează, este gratuită şi se transmite liber, însoţită de urarea
La Mulţi Ani!!!
- Se împarte fiecare lună în 28-31 de zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact un an!
- Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte veselie şi umor.
- Se mai adaugă 3 linguri de optimism, 1 linguriţă de toleranţa, o priză de bun simţ şi… o picătură de speranţă!
- Se frământă bine.
- Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug şi se coace în cuptorul sufletului!
- Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un buchet de curaj şi încredere în sine.
- Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu!
Prezenta reţetă nu se compensează, este gratuită şi se transmite liber, însoţită de urarea
La Mulţi Ani!!!
joi, 24 decembrie 2009

Timpul se scurge incet, incet si lasa in urma amintiri placute. Noi oamenii ar trebui sa fim mai ingaduitori si sa ne bucuram de clipele petrecute. Mai este putin si vine Craciunul, o zi a eternitatii. Sa lasam deoparte tristetea, sa ne bucuram cu totii. Cu mici, cu mari, tineri si batrani, sa dam dovada ca suntem romani. O zi de neuitat sa fie pentru toti,Pentru parinti, copii, bunici si nepoti. Sa stim sa pretuim aceasta sarbatoare, Alaturi de cei dragi!
duminică, 20 decembrie 2009
7 femei remarcabile in istoria Romaniei
Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptatite de istorici, cateodata neintelese si neapreciate pe deplin de contemporanii lor si nici de posteritate, personalitatile feminine de marca din istoria noastra alcatuiesc o galerie de personaje etroclita: sportive si artiste, oameni de stiinta si femei de lume, regine si literate. Inainte vreme, ceea ce retinea indeosebi atentia era caracterul insolit al purtarilor si felului de a gandi al acestor femei. Asa se face ca istoria le-a pastrat in memorie mai degraba pe cele care s-au implicat in domenii considerate multa vreme, prin traditie, “treburi de-ale barbatilor”: politica, batalii, guvernarea tarii…
Unele au facut-o ostentativ, strident, ramanand in amintire ca niste aprige - si mai degraba dezagreabile - fanatice ale unei idei sau victime ale unei obsesii. Altele au stiut sa-si joace rolul cu discretie, facand totul fara ostentatie, aducandu-si o contributie de seama la mersul istoriei, fara a soca insa opinia publica, atat de tiptil incat abia tarziu posteritatea le-a facut dreptate, recunoscandu-le insemnatatea faptelor. Iar altele n-au mai stat sa aleaga ci, impinse de forta lor launtrica, scoasa la iveala de imprejurari nebisnuite, au savarsit uimitoare acte de curaj pe care abia mai tarziu savantii le-au analizat, incercand sa le priceapa cauzele si consecintele. Dintre toate femeile care alcatuiesc aceasta galerie, iata sapte, unele foarte cunoscute, altele mai putin, multe dintre ele foarte influente la vremea lor si care ilustreaza cateva tipuri reprezentative.
Doamna Chiajna
Doamna Chiajna isi datoreaza reputatia de duritate mai degraba scriitorului Alexandru Odobescu care, dupa cum scrie Nicolae Iorga, a facut din ea "un tip de rautate indrazneata". Ca avea o fire apriga si dominatoare, reiese destul de limpede din faptele ei. Istoricul Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie "energica, de mare vointa, apriga fata de dusmani, culta, dar fara scrupule si lipsita complet de moralitate si de pudoare." Vai de mine! Chiajna a fost fiica domnitorului Petru Rares si sotia lui Mircea Ciobanul, de doua ori domnitor al Valahiei: 1545- 1554 si 1558-1559. Era pe vremea cand domnia se cumpara cu sume uriase date ca mita Inaltei Porti otomane, iar pastrarea ei era conditionata de plata tributului anual si de alte si alte daruri oferite turcilor, pentru a le obtine sprijinul impotriva "concurentei."A doua jumatate a secolului al XV-lea a fost o epoca de mari tulburari; "una dinte epocile intunecate ale istoriei tarii romanesti" o numeste acelasi Constantin C. Giurescu: schimbari ale domnilor la intervale scurte, intr-o succesiune ametitoare de suiri pe tron si maziliri; fiscalitate apasatoare, intrigi si comploturi ale boierilor, executii si exiluri, saracirea si imputinarea populatiei. Chiajna (sau Mirceoaia, cum ii spuneau contemporanii, dupa numele sotului ei) a devenit adevarata conducatoare a Valahiei in vremea domniei fiului ei, Petru cel Tanar care, la moartea tatalui sau, avea doar 12 ani. Cu ajutorul aprigei sale mame, tanarul domn s-a putut mentine pe tron aproape noua ani, intr-o vreme in care multi dintre voievozi nu domneau decat un an-doi. Dar pastrarea tronului s-a facut cu pretul unor conflicte armate cu inamicii domnitorului si, mai ales, cu pretul cumpararii sprijinului de la Constantinopol.
Mama si favoritele sultanului au sustinut-o pe Mirceoaia, dar sprijinul lor a trebuit platit, iar banii n-au putut fi adunati decat prin sporirea birurilor. Incercand sa-si asigure relatii utile printre puternici vremii, fie ei romani ori straini, Mirceoaia si-a maritat cateva dintre fiice cu oameni "bine situati", mergand pana la a trimite pe una dintre ele in haremul viitorului sultan Murad. In 1568, Petru cel Tanar a pierdut tronul si a fost trimis in surghiun, impreuna cu mama sa Chiajna, in Siria si apoi in Asia Mica. Mirceoaia i-a supravietuit aproape 20 de ani acestui fiu al ei; a murit in 1588, dupa ce se luptase sa capete tronurile Valahiei si Moldovei si pentru alti pretendenti pe care i-a sustinut, manata, poate, cum spune Nicolae Iorga, de o "nestinsa patima de a stapani".
Doamna Elina
Nu multi stiu cine a fost aceasta doamna, putin cunoscuta noua, dar care, dupa opinia unor cercetatori reputati, a fost o prezenta de mare insemnatate in istoria noastra. Cum sa nu ne intereseze o femeie, odata ce aflam de la un istoric precum Constantin C. Giurascu - autorul amplei Istorii a romanilor - ca ea a fost "una dintre femeile cele mai de seama ale neamului nostru"? Doamna Elena - ramasa mai cunoscuta sub numele de Elina - era sotia lui Matei Basarab, domn muntean sub a carui carmuire, lunga de peste doua decenii (1632-1654), Valahia a prosperat, imbogatindu-se cultural, intarindu-se politic, ridicandu-se economic."Matei Voda, domn muntenesc, om fericit peste toate domniile acei tari, nemandru, bland, dirept om de teara, harnic la rasboaie, asa neinfrant si nespaimat, cat poti sa-l asemeni cu mari si vestiti osteni ai lumii." - asa il lauda cronicarul Miron Costin.
Si, pe langa diplomatia si vitejia de care a dat dovada domnitorul, aceasta inflorire se datoreaza, intr-o masura, si sotiei pe care a avut-o alaturi timp de 40 de ani. Fara conflicte, fara scandaluri, fara ostentatie, ea si-a vazut de menirea ei, asa cum si-a inteles-o ea. Nicolae Iorga, in Istoria romanilor in chipuri si icoane, ii lauda evlavia, dragostea pentru cultura, calitatile de gospodina si de buna organizatoare, precum si curajul. Evlavioasa, doamna Elina ctitoreste biserici; iubitoare de invatatura, - ca si fratele sau, Udriste Nasturel, marele carturar al secolului al XVII-lea -, spriijina dezvoltarea tiparului; la nevoie, adauga preocuparilor feminine - de infrumusetare a casei si gradinii domnesti - pe acelea de carmuitoare a tarii: "Femeie indrazneata, ea purta de grija tarii in 1633, cand sotul ei, care-si luase scaunul cu armele, merse la Constantinopol sa-si capete intarirea […]" A avut nefericirea de a-si pierde fiul, dar a ramas vreme indelungata alaturi de sotul ei, imbatranind impreuna, pana cand moartea i-a despartit, ea murind in 1653, urmata de el dupa numai un an.
Ana Ipatescu
Eroina revolutiei pasoptiste a devenit, curand dupa remarcabilul ei gest de curaj, prin care a salvat guvernul revolutionar de la dizolvare, subiectul unor speculatii care au umplut presa vremii, speculatii privind atat moravurile si personalitatea ei, cat si motivatia gestului ei eroic. Evenimentele, pe scurt: in iunie 1848, un grup de revolutionari romani citeste, pe o campie de langa bucuresti, celebra Proclamatie de la Islaz, prin care cheama poporul la lupta impotriva invechitei ordini sociale si politice din Tara Romaneasca si indeamna la schimbarea acesteia. Cu sprijin popular, revolutionarii preiau puterea si formeaza un guvern provizoriu. Dupa aceasta prima izbanda, incep neintelegerile intre noii guvernanti. Marii boieri profita de situatie si organizeaza o contralovitura: cu ajutorul unor trupe militare, guvernul revolutionar e arestat! Buimacite de rapida rasturnare de situatie si de interventia armatei, masele populare, lipsite de armament suficient, se simteau infrante si, practic, se resemnasera… Si, cu asta s-ar fi ispravit cu revolutia romana de la 1848, dupa numai cateva zile, daca n-ar fi existat o femeie care, cu o singura actiune plina de avant, a pus din nou lucrurile pe fagasul progresist pe care pornisera.Sa citam din presa vremii: un ziar austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria la 20 iunie 1848: "Poporul devenise manios, trebui insa, deoarece nu avea arme, sa bata in retragere. Multora le pierea treptat curajul si incepura sa se indoiasca de cauza poporului suveran, temandu-se ca libertatea, dobandita cu putine zile in urma, va fi pierduta. […]. Disperarea ajunsese de acum la un grad inalt, cand o eroina parca se napusti din nori, venind pe Podul Mogosoaiei cu doua pistoale in mana. Ea striga din toate puterile: "Moarte tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine - care este sotia unui functionar, numele ei fiind Ana Ipatescu - electrizeaza masele." Si masele, astfel electrizate, au dat navala si au eliberat guvernul revolutionar si asa putem si noi sa ne laudam, astazi, cu participarea la marea miscare europeana pentru liberatate si dreptate.
Ceea ce s-a spus si s-a scris apoi despre Ana Ipatescu era un amestec de fapte obiective si pareri subiective, informatii si speculatii: nascuta in 1805, fiica a unui marunt dregator care tinea o cafenea si se ocupa si cu comertul, Ana si-a avut partea ei de nefericiri in viata; despartirea parintilor; recasatorirea tatalui cu o femeie care - ca o adevarata mama vitrega - i-a facut zile fripte Anei; o prima casatorie cu un sot care a incercat s-o despoaie de zestre, iar dupa moartea tatalui, niste procese pentru avere, intentate de un fost slujitor al acestuia. Despartindu-se de primul sot, Ana s-a casatorit - din interes, dupa cum scriu mai multe ziare, ce reprezentau, pesemne, presa de scandal a vremii - cu Nicolae Ipatescu, functionar la Departamentul Vistieriilor. Prin casatorie, Ana patrunde in lumea ideilor politice revolutionare care circulau la acea vreme printre tinerii intelectuali.Dar, scriu aceleasi ziare de scandal, gestul eroic al Anei n-a fost motivat de patriotism si de increderae in cauza revolutiei, ci de iubirea - extraconjugala, deci pacatoasa, vezi bine - pentru unul dintre membrii guvernului provizoiu, tanarul Nicolae Golescu, arestat si sechestrat dimpreuna cu colegii de cabinet. Ei, si? Chiar daca a fost la mijloc o poveste de amor, important e ca urmarile politice au fost fericite. La urma urmei, si Ana Ipatescu, si presupusul ei iubit sunt de mult oale si ulcele, dar revolutia de 1848 a avut, totusi, importanta ei benefica pentru istoria Romaniei.
Regina Elisabeta
Ii datoram acestei prime regine a Romaniei - ca si regelui Carol I, sotul ei - trecerea tarii de la statutul unui mic stat, aflat undeva, spre marginea Europei si mai aproape de portile Orientului, la cel al unui stat european, acceptat si respectat ca atare de catre puterile continentale ale vremii. La 26 de ani, printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied isi parasea caminul pentru a se stramuta in aceasta tarisoara aproape necunoscuta, ca sotie a principelui german conducator, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Se intampla in 1869, iar in 1881, odata cu alegerea lui Carol I drept rege al Romaniei, Elisabeta devenea regina. Iubitoare si protectoare a artelor, ea insasi autoare de poezii, romane si nuvele in engleza, franceza, germana, principesa - mai apoi regina - Elisabeta a fost, insa, mult mai mult decat o femeie de litere si o sotie de monarh. Lasand aspectele oficiale ale politicii - diplomatia, guvernarea, razboiul - pe seama regalului ei sot, ea si-a dus, fara ostentatie, dar cu staruinta, propriile ei campanii. Asumandu-si fara nici o ezitare latura feminina a misiunii politice cu care s-a considerat investita, a inceput o staruitoare munca de a-si face cunoscuta si admirata in Europa tara peste care domnea. A facut ceea ce ii sade bine unei regine sa faca, dar nu doar de dragul de a avea o ocupatie. S-a spus despre ea ca avea o conceptie romantica, idealista (prin asta intelegandu-se: oarecum lipsita de realism) despre frumusetile tarii si despre oamenii ei.
Si totusi, asa idealista cum parea, demersul ei a fost remarcabil de eficient. A stiut sa-si urmareasca scopul, sa-si aleaga mijloacele - era regina, si a stiut sa profite in mod inteligent de avantajele locului in care o asezase soarta - si a obtinut succese! Sustinand artele frumoase, literatura romaneasca si mestesugurile, organizand participarea artizanilor romani la expozitii internationale, sprijinind turismul - prea putin dezvoltat la acea vreme - a reusit sa prezinte si sa puna in lumina ceea ce avea unic, interesant si demn de admiratie civilizatia romaneasca. Cu ajutorul acestui sprijin venit din inaltul tronului, Romania a intrat, incet-incet - politic si cultural - in Europa.
Ecaterina Teodoroiu
Ecaterina Teodoroiu (sau Catalina Toderoiu) e o prezenta insolita in istoria noastra, una dintre putinele femei distinse "oficial" cu renumele de eroina, printre atatea alte eroine anonime care vor fi pierit in batalii fara ca posteritatea sa le mai stie numele si faptele. Cercetas, apoi infirmiera in timpul Primului Razboi Mondial, si-a depasit conditia sub influenta unei tragice intamplari - moartea fratelui ei Nicolae, cazut pe front. Pentru el, in amintirea lui, pentru a-i onora memoria, sora l-a inlocuit, cumva, devenind si ea soldat - sau, poate, curajul pe campul de lupta era o trasatura de familie. Podul Jiului, Samboteni, Barbatesti, Tantareni, Filiasi - sunt nume ale unor locuri in care armata romana a dat, in 1916, batalii la care a luat parte si Ecaterina - pe atunci in varsta de 22 de ani. Remarcata penrtru curajul ei, decorata de regele Ferdinand, a primit, pe langa multe distinctii, gradul de sublocotenent si comanda unui pluton de infirmieri, cu care a luat parte la luptele de la Marasesti. Aici a murit, impuscata in piept, incheindu-si astfel, in chip tragic si eroic, scurta viata de femeie-ostas.
Regina Maria
Regina Maria a avut, ca si predecesoarea ei, o viata plina de preocupari personale, bine cunoscute, care ii hraneau spiritul creator si avid de frumos, dar si o viata politica, mult mai putin stiuta, insa prin care a adus un aport hotarator la istoria Romaniei. Castelul Pelisor, casa si gradinile de la Balcic, tablourile pe care le picta, povestile pe care le scria - sunt infaptuirile unei vieti de regina-artista, plina de haruri, parte dintre multele sale calitati. Dar, atunci cand, dupa Primul Razboi Mondial, negocierile Tratatului de la Paris s-au impotmolit in punctul in care urmau sa se acorde Romaniei recunoasterea si rasplata participarii la conflict, regina Maria si-a revelat si marele ei har politic, pe care il avusese mereu, dar care, pana atunci fusese tinut oarecum ascuns, in umbra celorlate preocupari, mai vizibile - de mama, sotie, persoana oficiala si artista. A plecat ea insasi la Paris, iar intrevederile cu ministrul francez Clemenceau au indreptat situatia. Prin Tratatul de la Paris, Romania si-a vazut implinite aspiratiile, iar Romania Mare isi datoreaza nasterea - poate in masura mai mare decat credem - interventiei oportune si salutare a reginei Maria.
Elena Lupescu
Elena Lupescu e una dintre acele amante regale a caror influenta a fost atat de mare incat te intrebi cum ar fi aratat istoria daca ele n-ar fi aparut, intr-o buna zi, in calea monarhului pe care l-au sedus. Viata ei insa are multe puncte intunecate, informatiile sunt neclare si contradictorii. Data la care ar fi inceput legatura ei cu regele Carol al II-lea si chiar anul nasterii sunt sursa de controverse, alimentate de informatiile contradictorii ce reies din presa contemporana lor si din cartile scrise despre ei. Multa vreme privita doar ca o pacoste, denigrata si urata atat de politicienii vremii, cat si de popor, ea a fost un soi de inamic public nr. 1, personajul negativ, malefic, din umbra tronului. Recent, insa, au inceput sa fie publicate si dezvaluiri ce descopera o alta fata a ei, prezentand-o, neasteptat, intr-o lumina mai buna. Ca si timpul vietii ei, e greu sa cerni adevarul de scorneli. Oricum ar fi, pare sa fi avut o fire complexa, masura a unei inteligente ascutite, care a ajutat-o sa-si croiasca drumul in viata, sa se adapteze si sa reziste in viata agitata si presarata cu intamplari dramatice a curtii regale din timpul perioadei interbelice.
Ca a avut o mare influenta asupra lui Carol al II-lea si, prin acesta, si asupra evenimentelor politice care au jalonat istoria interbelica a Romaniei, e neindoienic, dar e greu de spus ce a fost mai mult - sau ce a fost in realitate: era doar o curtezana de lux dornica de mariri? Era o femeie atasata sincer de persoana regelui? A fost o eminenta cenusie, o putere oculta care a manipulat, cu o inteligenta rece, viata de curte, politica si pe rege insusi? Legatura dintre ea si Carol al II-lea a fost, in orice caz, foarte puternica. Inceputa inca de cand acesta era doar principe mostenitor si continuata si dupa abdicarea din 1940, urmata de exilul definitiv, relatia lor a fost remarcabila prin statornicie, mai ales deca tinem de seama de faptul ca partenerul masculin din acesta relatie era un om care, din pricina vietii amoroase agitate duse in tinerete, fusese poreclit "regele-playboy." Femeia care i-a stat alaturi acestui rege-playboy din 1922 si pana la moartea lui, in 1953, ca amanta si apoi sotie (s-au casatorit in Brazilia, in 1947), a fost categoric, unul dintre cele mai celebre personaje ale vremii ei.Mai degraba detestata de contemporani, prezentata adesea drept cea vinovata de cele mai multe dintre relele abatute asupra tarii, urmarile acesteri proaste reputatii castigate in tinerete au urmarit-o inca decenii intregi dupa plecarea ei din tara, pana la moarte. Si azi, ceea ce se stie despre ea e alcatuit din informatii care se bat cap in cap: unii o considera drept "femeia nefasta", cum era poreclita in cercurile adversarilor politici, in vreme ce altii, care au cunoscut-o indeaproape, mai ales in timpul vietii ei in strainatate, vorbesc despre o persoana afectuoasa, prietenoasa, grijulie fata de cei apropiati… departe de imaginea de scorpie vicleana si fara scrupule cu care ne obisnuise presa timp de cateva decenii. La peste 20 de ani de la moartea ei (a murit in 1977, in Portugalia, unde ea si fostul rege se stabilisera dupa casatorie) Elena Lupescu - Magda Lupescu, cum mai era cunoscuta; Duduia, cum o numeau cei apropiati tronului sau Lupeasca, asa cum ii ziceau cei care n-o agreau - este, in continuare, un personaj destul de misterios.
Unele au facut-o ostentativ, strident, ramanand in amintire ca niste aprige - si mai degraba dezagreabile - fanatice ale unei idei sau victime ale unei obsesii. Altele au stiut sa-si joace rolul cu discretie, facand totul fara ostentatie, aducandu-si o contributie de seama la mersul istoriei, fara a soca insa opinia publica, atat de tiptil incat abia tarziu posteritatea le-a facut dreptate, recunoscandu-le insemnatatea faptelor. Iar altele n-au mai stat sa aleaga ci, impinse de forta lor launtrica, scoasa la iveala de imprejurari nebisnuite, au savarsit uimitoare acte de curaj pe care abia mai tarziu savantii le-au analizat, incercand sa le priceapa cauzele si consecintele. Dintre toate femeile care alcatuiesc aceasta galerie, iata sapte, unele foarte cunoscute, altele mai putin, multe dintre ele foarte influente la vremea lor si care ilustreaza cateva tipuri reprezentative.
Doamna Chiajna
Doamna Chiajna isi datoreaza reputatia de duritate mai degraba scriitorului Alexandru Odobescu care, dupa cum scrie Nicolae Iorga, a facut din ea "un tip de rautate indrazneata". Ca avea o fire apriga si dominatoare, reiese destul de limpede din faptele ei. Istoricul Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie "energica, de mare vointa, apriga fata de dusmani, culta, dar fara scrupule si lipsita complet de moralitate si de pudoare." Vai de mine! Chiajna a fost fiica domnitorului Petru Rares si sotia lui Mircea Ciobanul, de doua ori domnitor al Valahiei: 1545- 1554 si 1558-1559. Era pe vremea cand domnia se cumpara cu sume uriase date ca mita Inaltei Porti otomane, iar pastrarea ei era conditionata de plata tributului anual si de alte si alte daruri oferite turcilor, pentru a le obtine sprijinul impotriva "concurentei."A doua jumatate a secolului al XV-lea a fost o epoca de mari tulburari; "una dinte epocile intunecate ale istoriei tarii romanesti" o numeste acelasi Constantin C. Giurescu: schimbari ale domnilor la intervale scurte, intr-o succesiune ametitoare de suiri pe tron si maziliri; fiscalitate apasatoare, intrigi si comploturi ale boierilor, executii si exiluri, saracirea si imputinarea populatiei. Chiajna (sau Mirceoaia, cum ii spuneau contemporanii, dupa numele sotului ei) a devenit adevarata conducatoare a Valahiei in vremea domniei fiului ei, Petru cel Tanar care, la moartea tatalui sau, avea doar 12 ani. Cu ajutorul aprigei sale mame, tanarul domn s-a putut mentine pe tron aproape noua ani, intr-o vreme in care multi dintre voievozi nu domneau decat un an-doi. Dar pastrarea tronului s-a facut cu pretul unor conflicte armate cu inamicii domnitorului si, mai ales, cu pretul cumpararii sprijinului de la Constantinopol.
Mama si favoritele sultanului au sustinut-o pe Mirceoaia, dar sprijinul lor a trebuit platit, iar banii n-au putut fi adunati decat prin sporirea birurilor. Incercand sa-si asigure relatii utile printre puternici vremii, fie ei romani ori straini, Mirceoaia si-a maritat cateva dintre fiice cu oameni "bine situati", mergand pana la a trimite pe una dintre ele in haremul viitorului sultan Murad. In 1568, Petru cel Tanar a pierdut tronul si a fost trimis in surghiun, impreuna cu mama sa Chiajna, in Siria si apoi in Asia Mica. Mirceoaia i-a supravietuit aproape 20 de ani acestui fiu al ei; a murit in 1588, dupa ce se luptase sa capete tronurile Valahiei si Moldovei si pentru alti pretendenti pe care i-a sustinut, manata, poate, cum spune Nicolae Iorga, de o "nestinsa patima de a stapani".
Doamna Elina
Nu multi stiu cine a fost aceasta doamna, putin cunoscuta noua, dar care, dupa opinia unor cercetatori reputati, a fost o prezenta de mare insemnatate in istoria noastra. Cum sa nu ne intereseze o femeie, odata ce aflam de la un istoric precum Constantin C. Giurascu - autorul amplei Istorii a romanilor - ca ea a fost "una dintre femeile cele mai de seama ale neamului nostru"? Doamna Elena - ramasa mai cunoscuta sub numele de Elina - era sotia lui Matei Basarab, domn muntean sub a carui carmuire, lunga de peste doua decenii (1632-1654), Valahia a prosperat, imbogatindu-se cultural, intarindu-se politic, ridicandu-se economic."Matei Voda, domn muntenesc, om fericit peste toate domniile acei tari, nemandru, bland, dirept om de teara, harnic la rasboaie, asa neinfrant si nespaimat, cat poti sa-l asemeni cu mari si vestiti osteni ai lumii." - asa il lauda cronicarul Miron Costin.
Si, pe langa diplomatia si vitejia de care a dat dovada domnitorul, aceasta inflorire se datoreaza, intr-o masura, si sotiei pe care a avut-o alaturi timp de 40 de ani. Fara conflicte, fara scandaluri, fara ostentatie, ea si-a vazut de menirea ei, asa cum si-a inteles-o ea. Nicolae Iorga, in Istoria romanilor in chipuri si icoane, ii lauda evlavia, dragostea pentru cultura, calitatile de gospodina si de buna organizatoare, precum si curajul. Evlavioasa, doamna Elina ctitoreste biserici; iubitoare de invatatura, - ca si fratele sau, Udriste Nasturel, marele carturar al secolului al XVII-lea -, spriijina dezvoltarea tiparului; la nevoie, adauga preocuparilor feminine - de infrumusetare a casei si gradinii domnesti - pe acelea de carmuitoare a tarii: "Femeie indrazneata, ea purta de grija tarii in 1633, cand sotul ei, care-si luase scaunul cu armele, merse la Constantinopol sa-si capete intarirea […]" A avut nefericirea de a-si pierde fiul, dar a ramas vreme indelungata alaturi de sotul ei, imbatranind impreuna, pana cand moartea i-a despartit, ea murind in 1653, urmata de el dupa numai un an.
Ana Ipatescu
Eroina revolutiei pasoptiste a devenit, curand dupa remarcabilul ei gest de curaj, prin care a salvat guvernul revolutionar de la dizolvare, subiectul unor speculatii care au umplut presa vremii, speculatii privind atat moravurile si personalitatea ei, cat si motivatia gestului ei eroic. Evenimentele, pe scurt: in iunie 1848, un grup de revolutionari romani citeste, pe o campie de langa bucuresti, celebra Proclamatie de la Islaz, prin care cheama poporul la lupta impotriva invechitei ordini sociale si politice din Tara Romaneasca si indeamna la schimbarea acesteia. Cu sprijin popular, revolutionarii preiau puterea si formeaza un guvern provizoriu. Dupa aceasta prima izbanda, incep neintelegerile intre noii guvernanti. Marii boieri profita de situatie si organizeaza o contralovitura: cu ajutorul unor trupe militare, guvernul revolutionar e arestat! Buimacite de rapida rasturnare de situatie si de interventia armatei, masele populare, lipsite de armament suficient, se simteau infrante si, practic, se resemnasera… Si, cu asta s-ar fi ispravit cu revolutia romana de la 1848, dupa numai cateva zile, daca n-ar fi existat o femeie care, cu o singura actiune plina de avant, a pus din nou lucrurile pe fagasul progresist pe care pornisera.Sa citam din presa vremii: un ziar austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria la 20 iunie 1848: "Poporul devenise manios, trebui insa, deoarece nu avea arme, sa bata in retragere. Multora le pierea treptat curajul si incepura sa se indoiasca de cauza poporului suveran, temandu-se ca libertatea, dobandita cu putine zile in urma, va fi pierduta. […]. Disperarea ajunsese de acum la un grad inalt, cand o eroina parca se napusti din nori, venind pe Podul Mogosoaiei cu doua pistoale in mana. Ea striga din toate puterile: "Moarte tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine - care este sotia unui functionar, numele ei fiind Ana Ipatescu - electrizeaza masele." Si masele, astfel electrizate, au dat navala si au eliberat guvernul revolutionar si asa putem si noi sa ne laudam, astazi, cu participarea la marea miscare europeana pentru liberatate si dreptate.
Ceea ce s-a spus si s-a scris apoi despre Ana Ipatescu era un amestec de fapte obiective si pareri subiective, informatii si speculatii: nascuta in 1805, fiica a unui marunt dregator care tinea o cafenea si se ocupa si cu comertul, Ana si-a avut partea ei de nefericiri in viata; despartirea parintilor; recasatorirea tatalui cu o femeie care - ca o adevarata mama vitrega - i-a facut zile fripte Anei; o prima casatorie cu un sot care a incercat s-o despoaie de zestre, iar dupa moartea tatalui, niste procese pentru avere, intentate de un fost slujitor al acestuia. Despartindu-se de primul sot, Ana s-a casatorit - din interes, dupa cum scriu mai multe ziare, ce reprezentau, pesemne, presa de scandal a vremii - cu Nicolae Ipatescu, functionar la Departamentul Vistieriilor. Prin casatorie, Ana patrunde in lumea ideilor politice revolutionare care circulau la acea vreme printre tinerii intelectuali.Dar, scriu aceleasi ziare de scandal, gestul eroic al Anei n-a fost motivat de patriotism si de increderae in cauza revolutiei, ci de iubirea - extraconjugala, deci pacatoasa, vezi bine - pentru unul dintre membrii guvernului provizoiu, tanarul Nicolae Golescu, arestat si sechestrat dimpreuna cu colegii de cabinet. Ei, si? Chiar daca a fost la mijloc o poveste de amor, important e ca urmarile politice au fost fericite. La urma urmei, si Ana Ipatescu, si presupusul ei iubit sunt de mult oale si ulcele, dar revolutia de 1848 a avut, totusi, importanta ei benefica pentru istoria Romaniei.
Regina Elisabeta
Ii datoram acestei prime regine a Romaniei - ca si regelui Carol I, sotul ei - trecerea tarii de la statutul unui mic stat, aflat undeva, spre marginea Europei si mai aproape de portile Orientului, la cel al unui stat european, acceptat si respectat ca atare de catre puterile continentale ale vremii. La 26 de ani, printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied isi parasea caminul pentru a se stramuta in aceasta tarisoara aproape necunoscuta, ca sotie a principelui german conducator, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Se intampla in 1869, iar in 1881, odata cu alegerea lui Carol I drept rege al Romaniei, Elisabeta devenea regina. Iubitoare si protectoare a artelor, ea insasi autoare de poezii, romane si nuvele in engleza, franceza, germana, principesa - mai apoi regina - Elisabeta a fost, insa, mult mai mult decat o femeie de litere si o sotie de monarh. Lasand aspectele oficiale ale politicii - diplomatia, guvernarea, razboiul - pe seama regalului ei sot, ea si-a dus, fara ostentatie, dar cu staruinta, propriile ei campanii. Asumandu-si fara nici o ezitare latura feminina a misiunii politice cu care s-a considerat investita, a inceput o staruitoare munca de a-si face cunoscuta si admirata in Europa tara peste care domnea. A facut ceea ce ii sade bine unei regine sa faca, dar nu doar de dragul de a avea o ocupatie. S-a spus despre ea ca avea o conceptie romantica, idealista (prin asta intelegandu-se: oarecum lipsita de realism) despre frumusetile tarii si despre oamenii ei.
Si totusi, asa idealista cum parea, demersul ei a fost remarcabil de eficient. A stiut sa-si urmareasca scopul, sa-si aleaga mijloacele - era regina, si a stiut sa profite in mod inteligent de avantajele locului in care o asezase soarta - si a obtinut succese! Sustinand artele frumoase, literatura romaneasca si mestesugurile, organizand participarea artizanilor romani la expozitii internationale, sprijinind turismul - prea putin dezvoltat la acea vreme - a reusit sa prezinte si sa puna in lumina ceea ce avea unic, interesant si demn de admiratie civilizatia romaneasca. Cu ajutorul acestui sprijin venit din inaltul tronului, Romania a intrat, incet-incet - politic si cultural - in Europa.
Ecaterina Teodoroiu
Ecaterina Teodoroiu (sau Catalina Toderoiu) e o prezenta insolita in istoria noastra, una dintre putinele femei distinse "oficial" cu renumele de eroina, printre atatea alte eroine anonime care vor fi pierit in batalii fara ca posteritatea sa le mai stie numele si faptele. Cercetas, apoi infirmiera in timpul Primului Razboi Mondial, si-a depasit conditia sub influenta unei tragice intamplari - moartea fratelui ei Nicolae, cazut pe front. Pentru el, in amintirea lui, pentru a-i onora memoria, sora l-a inlocuit, cumva, devenind si ea soldat - sau, poate, curajul pe campul de lupta era o trasatura de familie. Podul Jiului, Samboteni, Barbatesti, Tantareni, Filiasi - sunt nume ale unor locuri in care armata romana a dat, in 1916, batalii la care a luat parte si Ecaterina - pe atunci in varsta de 22 de ani. Remarcata penrtru curajul ei, decorata de regele Ferdinand, a primit, pe langa multe distinctii, gradul de sublocotenent si comanda unui pluton de infirmieri, cu care a luat parte la luptele de la Marasesti. Aici a murit, impuscata in piept, incheindu-si astfel, in chip tragic si eroic, scurta viata de femeie-ostas.
Regina Maria
Regina Maria a avut, ca si predecesoarea ei, o viata plina de preocupari personale, bine cunoscute, care ii hraneau spiritul creator si avid de frumos, dar si o viata politica, mult mai putin stiuta, insa prin care a adus un aport hotarator la istoria Romaniei. Castelul Pelisor, casa si gradinile de la Balcic, tablourile pe care le picta, povestile pe care le scria - sunt infaptuirile unei vieti de regina-artista, plina de haruri, parte dintre multele sale calitati. Dar, atunci cand, dupa Primul Razboi Mondial, negocierile Tratatului de la Paris s-au impotmolit in punctul in care urmau sa se acorde Romaniei recunoasterea si rasplata participarii la conflict, regina Maria si-a revelat si marele ei har politic, pe care il avusese mereu, dar care, pana atunci fusese tinut oarecum ascuns, in umbra celorlate preocupari, mai vizibile - de mama, sotie, persoana oficiala si artista. A plecat ea insasi la Paris, iar intrevederile cu ministrul francez Clemenceau au indreptat situatia. Prin Tratatul de la Paris, Romania si-a vazut implinite aspiratiile, iar Romania Mare isi datoreaza nasterea - poate in masura mai mare decat credem - interventiei oportune si salutare a reginei Maria.
Elena Lupescu
Elena Lupescu e una dintre acele amante regale a caror influenta a fost atat de mare incat te intrebi cum ar fi aratat istoria daca ele n-ar fi aparut, intr-o buna zi, in calea monarhului pe care l-au sedus. Viata ei insa are multe puncte intunecate, informatiile sunt neclare si contradictorii. Data la care ar fi inceput legatura ei cu regele Carol al II-lea si chiar anul nasterii sunt sursa de controverse, alimentate de informatiile contradictorii ce reies din presa contemporana lor si din cartile scrise despre ei. Multa vreme privita doar ca o pacoste, denigrata si urata atat de politicienii vremii, cat si de popor, ea a fost un soi de inamic public nr. 1, personajul negativ, malefic, din umbra tronului. Recent, insa, au inceput sa fie publicate si dezvaluiri ce descopera o alta fata a ei, prezentand-o, neasteptat, intr-o lumina mai buna. Ca si timpul vietii ei, e greu sa cerni adevarul de scorneli. Oricum ar fi, pare sa fi avut o fire complexa, masura a unei inteligente ascutite, care a ajutat-o sa-si croiasca drumul in viata, sa se adapteze si sa reziste in viata agitata si presarata cu intamplari dramatice a curtii regale din timpul perioadei interbelice.
Ca a avut o mare influenta asupra lui Carol al II-lea si, prin acesta, si asupra evenimentelor politice care au jalonat istoria interbelica a Romaniei, e neindoienic, dar e greu de spus ce a fost mai mult - sau ce a fost in realitate: era doar o curtezana de lux dornica de mariri? Era o femeie atasata sincer de persoana regelui? A fost o eminenta cenusie, o putere oculta care a manipulat, cu o inteligenta rece, viata de curte, politica si pe rege insusi? Legatura dintre ea si Carol al II-lea a fost, in orice caz, foarte puternica. Inceputa inca de cand acesta era doar principe mostenitor si continuata si dupa abdicarea din 1940, urmata de exilul definitiv, relatia lor a fost remarcabila prin statornicie, mai ales deca tinem de seama de faptul ca partenerul masculin din acesta relatie era un om care, din pricina vietii amoroase agitate duse in tinerete, fusese poreclit "regele-playboy." Femeia care i-a stat alaturi acestui rege-playboy din 1922 si pana la moartea lui, in 1953, ca amanta si apoi sotie (s-au casatorit in Brazilia, in 1947), a fost categoric, unul dintre cele mai celebre personaje ale vremii ei.Mai degraba detestata de contemporani, prezentata adesea drept cea vinovata de cele mai multe dintre relele abatute asupra tarii, urmarile acesteri proaste reputatii castigate in tinerete au urmarit-o inca decenii intregi dupa plecarea ei din tara, pana la moarte. Si azi, ceea ce se stie despre ea e alcatuit din informatii care se bat cap in cap: unii o considera drept "femeia nefasta", cum era poreclita in cercurile adversarilor politici, in vreme ce altii, care au cunoscut-o indeaproape, mai ales in timpul vietii ei in strainatate, vorbesc despre o persoana afectuoasa, prietenoasa, grijulie fata de cei apropiati… departe de imaginea de scorpie vicleana si fara scrupule cu care ne obisnuise presa timp de cateva decenii. La peste 20 de ani de la moartea ei (a murit in 1977, in Portugalia, unde ea si fostul rege se stabilisera dupa casatorie) Elena Lupescu - Magda Lupescu, cum mai era cunoscuta; Duduia, cum o numeau cei apropiati tronului sau Lupeasca, asa cum ii ziceau cei care n-o agreau - este, in continuare, un personaj destul de misterios.
Misterele abdicarii lui Alexandru Ioan Cuza

Greu de gasit in intreaga istorie nationala un episod la fel de controversat si inconjurat de mister precum abdicarea fortata a primului lider modern de etnie pur romaneasca. Modul in care s-au precipitat si desfasurat faptele ridica interesanta intrebare: Cum ar fi evoluat statul roman daca Domnul Unirii ramanea pe tron si consolida probabil un regat?
De la fiu de boieri la colonel cu vederi europeneDespre cel pe care istoria nationala il cunoaste sub titulatura de "Domnul Unirii" se stiu surprinzator de putine lucruri. Mai ales daca tinem socoteala ca a fost un personaj care a trait in perioada moderna, in plin secol XIX... Cronologic vorbind, cel care avea sa reuneasca dupa indelungata vreme, Tara Romaneasca si Moldova, a vazut lumina zilei pe data de 20 martie 1820 in targul moldovenesc al Barladului. Inca din pruncie, Alexandru Ioan a apartinut elitelor traditionale de boieri din Moldova. Tatal sau era ispravnicul Ioan Cuza, un prosper proprietar de pamanturi in judetul Falciu de pe atunci. Mama sa, Sultana, facea parte din familia Cozadinilor, clan boieresc cu origini fanariote.Parintii isi doreau un viitor maret pentru fiul lor. In aceasta directie nu precupetesc niciun efort. Micul Alexandru are parte de o educatie de tip european, invata mai multe limbi straine si se dovedeste atras de studiul istoriei. Inca din tinerete dovedeste aptitudini pentru o cariera militara, spre care se si indreapta de altfel, devenind un apreciat ofiter in armata moldoveneasca unde promoveaza pana la rangul de colonel. In aceasta ipostaza, A.I. Cuza a fost surprins de efervescenta momentului 1848, cand Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse, la randul lor, de tavalugul revolutiilor de inspiratie masonica care au zguduit Europa. Din acest moment, viata si destinul sau aveau sa sufere transformari dramatice. Daca in Moldova revolutia a fost repede suprimata, dincolo, peste raul Milcov, in Valahia, revolutionarii care au preluat puterea politica si militara au reusit sa guverneze pana la sfarsitul anului. Propriile vederi liberale, tendintele nationaliste, alaturi de curajul de a lupta deschis pentru propasirea romanilor din timpul episodului moldovenesc i-au creat destui dusmani puternici. In consecinta, este capturat, devine prizonier fiind trimis spre Viena, de unde ajunge sa fie eliberat totusi cu ajutor britanic (gurile rele spun si astazi ca fratia masonica a functionat si atunci pentru salvarea unui membru marcant...)A.I. Cuza revine in Moldova unde domnea pe atunci Printul Grigore Ghica. In urma intrevederilor dintre cei doi, Cuza avanseaza serios in cariera devenind Ministru de Razboi al Moldovei. Sentimentele sale nationaliste si unioniste devin din ce in ce mai puternice, colonelul fiind atras din ce in ce mai mult de scena politicului. In aceasta directie in anul 1858 il gasim in ipostaza de reprezentant al Galatiului in divanul ad-hoc de la Iasi.
Re-Unirea si legendarele reformeDeja remarcat atat in ochii elitelor conducatoare moldovene, Cuza cucereste rapid si increderea fratilor sai din Valahia. Prin urmare, ajunge sa fie ales de Partida Nationala care actiona pentru Unirea Pricipatelor sub un lider roman, nu un print strain cum doreau unele loji masonice opuse celor cu viziuni unioniste. Conform istoriei cunoscute, Partida Nationala a profitat de suita de neclaritati juridice din textul Tratatului de la Paris pentru a-l alege pe Cuza Domn al Moldovei in ziua de 5 ianuarie 1859, si pentru a deveni Domn la Tarii Romanesti peste cateva zile mai tarziu in data de 24 ianuarie. Unirea a avut radacini adanci in constiinta romanilor din cele trei tari. De fapt, prin exploatarea acestui puternic sentiment nationalist peste care se adaugau prigonirile, jaful si abuzurile strainilor, au reusit artizanii din umbra ai momentului 1848 sa starneasca lupta armata a romanilor. Chestiunea Unirii provinciilor romanesti devenise intre timp o problema serioasa care nu-i preocupa doar pe romani, ci si cancelariile marilor puteri, ambasadorii de la Constantinopol, alaturi de consulii acestor tari de la Iasi, Bucuresti si alte orase. Spre exemplu, in Franta, ideea Unirii principatelor romane a fost adusa la cunostinta cercurilor masonice de catre cei mai ferventi militanti ai Unirii, bursierii romani trimisi la studii alaturi de exilatii politici de origine romana. Gratie relatiilor facute de acestia cu conducatorii europeni, Unirea romanilor ajunge sa figureze chiar pe primele pagini ale proiectelor de politica externa ale marilor puteri. Asa ajunge sa fie trimis de Franta cu insarcinarea de a ocupa postul de consul la Iasi, celebrul si harsitul politician, Victor Place. Misiunea sa era de a-l informa pe Contele Walewsky, Ministrul de Externe francez asupra sanselor si posibilitatilor moldovenilor pentru Unire. Pe de alta parte, misiunea sa secreta era aceea de a sprijini eforturile moldovenilor pentru a slabi astfel in zona influenta subredului Imperiu Otoman.
Actul Unirii, simplu in aparenta si superficial studiat, prezinta si o latura ascunsa, care cu siguranta merita investigata. Pe baza documentelor existente, alaturi de coincidente istorice si politice ale vremii, in prezent putem afirma fara tagada, ca unirea de la 1859 a fost pana la un anumit nivel, opera masonilor romani sprijiniti de confratii de loje cu vederi si simpatii similare. Ei bine, in ciuda tuturor argumentelor si intelegerilor, pregatirea etapelor Unirii a reprezentat o chestiune extrem de sensibila privita prin prisma strategiei lojelor din acea perioada. In plus, deoarece trebuia pastrata senzatia respectarii tururor clauzelor politice impuse de marile puteri, unirea prezenta numeroase impedimente. Aici intervine hotarator interesul Masoneriei, dupa cum mentioneaza intr-un text o loja din Paris: "Teritoriul romanilor este alcatuit din mai multe provincii diferite, locuite de romani din cele mai vechi timpuri, fiecare cu istoria sa dureroasa. Transilvania, cea mai intinsa regiune, se afla sub dominatia ungurilor de aproape 800 ani, Bucovina cunoaste stapanirea austro-ungara de un secol, Basarabia a fost ocupata temporar, partial sau total de imperiul tarist, iar Moldova si Valahia sunt controlate de turci, neintrerupt de peste 400 ani. Si pentru noi este o surpriza sa realizam ca romanii au supravietuit acestor presiuni in mod neasteptat. Sprijinirea lor poate fi cel mai important argument in Balcani".Conform multor istorici, acest ultim paragraf a fost greutatea care a inclinat definitiv balanta in favoarea unirii. In final, patru dintre puterile garante- Franta, Sardinia, Prusia si Rusia -, au silit in cele din urma Imperiul Otoman si Austria sa recunoasca evenimentul istoric. Epoca lui Cuza este caracterizata prin misiunea grea avuta de colonel. El a fost declansatorul trecerii de la o oranduire sociala depasita istoriceste, la o noua oranduire superioara celei anterioare. Marile sale reforme au avut un larg ecou peste hotare. Tot el a fost cel care a reformat si modernizat primul serviciu secret de informaii autentic romanesc. Reformele sale fara precedent au fost mai importante si mai bune pentru popor chiar decat cele luate de Carol I-ul. Nu degeaba Domnitorul a ramas cel mai iubit si apreciat lider din perioada moderna a romanilor. Putini romani stiu, spre exemplu, ca prima sectie de medicina veterinara din tara a fost inaugurata de Domnitorul Cuza. Cea mai insemnata in urmarile ei pe plan social si economic a fost, fara indoiala, reforma agrara din anul 1864, prin care taranimea clacasa a fost eliberata de opresiunile de tip feudal, ajungand sa fie improprietarita din pamanturile pe care le munceau de generatii. A infaptuit si o necesara reforma fiscala concretizata prin instituirea impozitului personal, a contributiei pentru drumuri si instituirea impozitului funciar. Totul pentru ca Principatele Romane Unite sa fie incadrate unui sistem fiscal modern si eficient.Ajungem astfel si la cea mai controversata reforma, care din optica multor istorici este responsabila partial de abdicarea fortata a lui Cuza. Anume secularizarea averilor si proprietatilor manastiresti. Manastirile din tarile romane unite detineau in proprietate, prin numeroase danii domnesti si boieresti, mai mult de 25 % din suprafata agricola. Legea lui Cuza lua toate proprietatile anumitor biserici si manastiri si le trecea in proprietatea statului pentru a spori "avutia tarii". Pe langa acestea, A.I. Cuza a stabilit un impozit de 10 % pentru veniturile nete ale manastirilor si bisericilor. Nemaivazuta masura a provocat numeroase valuri de proteste in acele vremuri. De fapt, si astazi o serie de istorici lanseaza numeroase speculatii in care se avanseaza ideea ca domnitorul a actionat astfel la ordinele Masoneriei care dorea astfel sa dea o lovitura fatala clerului bisericesc, unul din dusmanii declarati ai lojelor masonice din secolul XIX. Adevarul nu a fost inca stabilit cu exactitate si probabil nici nu se doreste acest lucru...Demisie, Abdicare, Mazilire?In urma secularizarii averilor manastiresti, jumatate din terenurile acestora apartineau de fapt manastirilor de la Sfantul Munte Athos, averi daruite pe drept acestor lacasuri sfinte cu mult timp in urma de catre voievozi precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepes si multi altii. Furiosi, grecii au lansat o campanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor. Avand influenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, au apelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cu diversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicirea punerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos a mers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza in aprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentii secreti romani de la Stambul au aflat de plan si l-au alertat pe domnitor din timp. Vazand ca a dat gres cu asasinarea, o parte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare de peste 82 milioane lei-aur. Se asociaza asadar cu Sir Henry Bulwer, ambasadorul britanic la turci. Agentii secreti romani afla si de acest tertip si reusesc sa-l influenteze favorabil pe ambasador, gratie serviciilor sexuale oferite acetuia de frumoasa grecoaica Eleni Aristarhi.Comploturile organizate de personajele conservatoare si reactionare fata de proiectele domnitorului se acutizeaza in asemenea grad incat Cuza este obligat sa abdice. Totul a fost facut intr-o asemenea graba umilitoare incat domnitorul este fortat sa abdice semnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintre ofiterii complotisti... Dramaticul act a avut loc la ora 5 dimineata in noaptea de 22 spre 23 februarie 1866, dupa care A.I. Cuza a fost obligat sa se imbrace in haine civile si a fost scos din palat, printre doua randuri de soldati care primisera ordin strict sa stea intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atat de mari erau temerile complotistilor in privinta unei eventuale reactii violente a soldatilor, cu totii fii de tarani improprietariti de Cuza... La adapostul complice al intunericului, domnitorul proaspat mazilit a fost urcat intr-o trasusa cu geamuri negre si transportat urgent la casa unui anume Constantin Cocarlan din Piata Sfantul Gheorghe din Bucuresti. In trasura a fost acompaniat de capitanul Costiescu din grupul complotistilor. In paranteza spus, merita mentionat faptul ca toate partidele politice de atunci s-au raliat, impotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia care loveau si in interesele financiare ale politicienilor. Primii care au participat la complot au fost liberalii care, ulterior, s-au aliat cu conservatorii acuzandu-l pe Cuza ca vrea sa insituie un regim dictatorial. Asa s-a nascut "Monstruoasa Coalitie". Complotistii au atras de partea lor o parte din armata romana reprezentata de colonelul Haralambie si maiorul Lecca. Oricat de ciudat sau greu de crezut ar parea, abdicarea fortata a lui Cuza are stransa legatura cu alegerea sa ca Domnitor ale celor doua provincii romanesti.
Conform istoricului Stan Apostol, Cuza nu ar fi primit drept de domnie permanent sau succesiune filiala la tron, colonelul primind doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de a infaptui Unirea plus cateva reforme in favoarea modernizarii principatelor. Totul trebuia sa aiba concursul si acceptul celorlalte puteri ale statului, dupa care A.I. Cuza ar fi trebuit sa cedeze de bunavoie tronul unui domnitor strain. De altfel, aproape toate fortele politice ale vremii doreau impamantenirea unei dinastii straine, chestiunea in sine reprezentand una dintre cele 4 dispozitii finale ale programului de guvernare nationala adoptat in octombrie 1857 la Adunarile ad-hoc de la Iasi si Bucuresti. Solutia aducerii unui print strain era la mare moda in Europa, in special in Balcani. Constient de regimul provizoriu al domniei sale, Cuza in persoana declarase in cateva randuri (ultima data la 5 decembrie 1865 in Parlament) ca este gata sa se retraga de la tron in favoarea unui print strain. Ce trebuie retinut este ca A.I. Cuza a fost provocat de nenumarate ori in timpul domniei sale. Marii sai dusmani din partea familiilor de boieri fanarioti si anti-unionisti, au complotat impotriva sa inca din prima saptamana de domnie. In fata interventiilor si uneltirilor dusmanilor sai, Domnitorul a fost obligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele din urma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice.Reformele sale i-au infuriat pe marii mosieri care, cu toate ca erau masoni colegi de loja cu domnitorul, s-au pornit impotriva sa. Dar, probabil, cea mai grea lovitura a venit din partea unuia dintre cei mai buni spioni in serviciu romanesc. Este vorba de agentul Cezar Librecht, de origine belgiana, pe care Cuza il numise sef al telegrafului roman, dandu-i astfel posibilitatea de a intercepta informatii interne si externe. Problema a aparut in momentul in care Librecht a fost delegat de Cuza sa-l urmareasca pe Mihail Kogalniceanu in timpul calatoriei acestuia in Oltenia. Fire duplicitara si invidios pe Kogalniceanu, Librecht adauga de la sine fapte si acuze la adresa lui Kogalniceanu. Spre satisfactia familiilor boieresti din opozitie, Librecht a produs astfel o disensiune de proportii intre Cuza si primul sau ministru. Domnitorul era pentru prima data singur, lipsit de aliati. Restul, dupa cum spune o expresie celebra, este Istorie...
De la fiu de boieri la colonel cu vederi europeneDespre cel pe care istoria nationala il cunoaste sub titulatura de "Domnul Unirii" se stiu surprinzator de putine lucruri. Mai ales daca tinem socoteala ca a fost un personaj care a trait in perioada moderna, in plin secol XIX... Cronologic vorbind, cel care avea sa reuneasca dupa indelungata vreme, Tara Romaneasca si Moldova, a vazut lumina zilei pe data de 20 martie 1820 in targul moldovenesc al Barladului. Inca din pruncie, Alexandru Ioan a apartinut elitelor traditionale de boieri din Moldova. Tatal sau era ispravnicul Ioan Cuza, un prosper proprietar de pamanturi in judetul Falciu de pe atunci. Mama sa, Sultana, facea parte din familia Cozadinilor, clan boieresc cu origini fanariote.Parintii isi doreau un viitor maret pentru fiul lor. In aceasta directie nu precupetesc niciun efort. Micul Alexandru are parte de o educatie de tip european, invata mai multe limbi straine si se dovedeste atras de studiul istoriei. Inca din tinerete dovedeste aptitudini pentru o cariera militara, spre care se si indreapta de altfel, devenind un apreciat ofiter in armata moldoveneasca unde promoveaza pana la rangul de colonel. In aceasta ipostaza, A.I. Cuza a fost surprins de efervescenta momentului 1848, cand Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse, la randul lor, de tavalugul revolutiilor de inspiratie masonica care au zguduit Europa. Din acest moment, viata si destinul sau aveau sa sufere transformari dramatice. Daca in Moldova revolutia a fost repede suprimata, dincolo, peste raul Milcov, in Valahia, revolutionarii care au preluat puterea politica si militara au reusit sa guverneze pana la sfarsitul anului. Propriile vederi liberale, tendintele nationaliste, alaturi de curajul de a lupta deschis pentru propasirea romanilor din timpul episodului moldovenesc i-au creat destui dusmani puternici. In consecinta, este capturat, devine prizonier fiind trimis spre Viena, de unde ajunge sa fie eliberat totusi cu ajutor britanic (gurile rele spun si astazi ca fratia masonica a functionat si atunci pentru salvarea unui membru marcant...)A.I. Cuza revine in Moldova unde domnea pe atunci Printul Grigore Ghica. In urma intrevederilor dintre cei doi, Cuza avanseaza serios in cariera devenind Ministru de Razboi al Moldovei. Sentimentele sale nationaliste si unioniste devin din ce in ce mai puternice, colonelul fiind atras din ce in ce mai mult de scena politicului. In aceasta directie in anul 1858 il gasim in ipostaza de reprezentant al Galatiului in divanul ad-hoc de la Iasi.
Re-Unirea si legendarele reformeDeja remarcat atat in ochii elitelor conducatoare moldovene, Cuza cucereste rapid si increderea fratilor sai din Valahia. Prin urmare, ajunge sa fie ales de Partida Nationala care actiona pentru Unirea Pricipatelor sub un lider roman, nu un print strain cum doreau unele loji masonice opuse celor cu viziuni unioniste. Conform istoriei cunoscute, Partida Nationala a profitat de suita de neclaritati juridice din textul Tratatului de la Paris pentru a-l alege pe Cuza Domn al Moldovei in ziua de 5 ianuarie 1859, si pentru a deveni Domn la Tarii Romanesti peste cateva zile mai tarziu in data de 24 ianuarie. Unirea a avut radacini adanci in constiinta romanilor din cele trei tari. De fapt, prin exploatarea acestui puternic sentiment nationalist peste care se adaugau prigonirile, jaful si abuzurile strainilor, au reusit artizanii din umbra ai momentului 1848 sa starneasca lupta armata a romanilor. Chestiunea Unirii provinciilor romanesti devenise intre timp o problema serioasa care nu-i preocupa doar pe romani, ci si cancelariile marilor puteri, ambasadorii de la Constantinopol, alaturi de consulii acestor tari de la Iasi, Bucuresti si alte orase. Spre exemplu, in Franta, ideea Unirii principatelor romane a fost adusa la cunostinta cercurilor masonice de catre cei mai ferventi militanti ai Unirii, bursierii romani trimisi la studii alaturi de exilatii politici de origine romana. Gratie relatiilor facute de acestia cu conducatorii europeni, Unirea romanilor ajunge sa figureze chiar pe primele pagini ale proiectelor de politica externa ale marilor puteri. Asa ajunge sa fie trimis de Franta cu insarcinarea de a ocupa postul de consul la Iasi, celebrul si harsitul politician, Victor Place. Misiunea sa era de a-l informa pe Contele Walewsky, Ministrul de Externe francez asupra sanselor si posibilitatilor moldovenilor pentru Unire. Pe de alta parte, misiunea sa secreta era aceea de a sprijini eforturile moldovenilor pentru a slabi astfel in zona influenta subredului Imperiu Otoman.
Actul Unirii, simplu in aparenta si superficial studiat, prezinta si o latura ascunsa, care cu siguranta merita investigata. Pe baza documentelor existente, alaturi de coincidente istorice si politice ale vremii, in prezent putem afirma fara tagada, ca unirea de la 1859 a fost pana la un anumit nivel, opera masonilor romani sprijiniti de confratii de loje cu vederi si simpatii similare. Ei bine, in ciuda tuturor argumentelor si intelegerilor, pregatirea etapelor Unirii a reprezentat o chestiune extrem de sensibila privita prin prisma strategiei lojelor din acea perioada. In plus, deoarece trebuia pastrata senzatia respectarii tururor clauzelor politice impuse de marile puteri, unirea prezenta numeroase impedimente. Aici intervine hotarator interesul Masoneriei, dupa cum mentioneaza intr-un text o loja din Paris: "Teritoriul romanilor este alcatuit din mai multe provincii diferite, locuite de romani din cele mai vechi timpuri, fiecare cu istoria sa dureroasa. Transilvania, cea mai intinsa regiune, se afla sub dominatia ungurilor de aproape 800 ani, Bucovina cunoaste stapanirea austro-ungara de un secol, Basarabia a fost ocupata temporar, partial sau total de imperiul tarist, iar Moldova si Valahia sunt controlate de turci, neintrerupt de peste 400 ani. Si pentru noi este o surpriza sa realizam ca romanii au supravietuit acestor presiuni in mod neasteptat. Sprijinirea lor poate fi cel mai important argument in Balcani".Conform multor istorici, acest ultim paragraf a fost greutatea care a inclinat definitiv balanta in favoarea unirii. In final, patru dintre puterile garante- Franta, Sardinia, Prusia si Rusia -, au silit in cele din urma Imperiul Otoman si Austria sa recunoasca evenimentul istoric. Epoca lui Cuza este caracterizata prin misiunea grea avuta de colonel. El a fost declansatorul trecerii de la o oranduire sociala depasita istoriceste, la o noua oranduire superioara celei anterioare. Marile sale reforme au avut un larg ecou peste hotare. Tot el a fost cel care a reformat si modernizat primul serviciu secret de informaii autentic romanesc. Reformele sale fara precedent au fost mai importante si mai bune pentru popor chiar decat cele luate de Carol I-ul. Nu degeaba Domnitorul a ramas cel mai iubit si apreciat lider din perioada moderna a romanilor. Putini romani stiu, spre exemplu, ca prima sectie de medicina veterinara din tara a fost inaugurata de Domnitorul Cuza. Cea mai insemnata in urmarile ei pe plan social si economic a fost, fara indoiala, reforma agrara din anul 1864, prin care taranimea clacasa a fost eliberata de opresiunile de tip feudal, ajungand sa fie improprietarita din pamanturile pe care le munceau de generatii. A infaptuit si o necesara reforma fiscala concretizata prin instituirea impozitului personal, a contributiei pentru drumuri si instituirea impozitului funciar. Totul pentru ca Principatele Romane Unite sa fie incadrate unui sistem fiscal modern si eficient.Ajungem astfel si la cea mai controversata reforma, care din optica multor istorici este responsabila partial de abdicarea fortata a lui Cuza. Anume secularizarea averilor si proprietatilor manastiresti. Manastirile din tarile romane unite detineau in proprietate, prin numeroase danii domnesti si boieresti, mai mult de 25 % din suprafata agricola. Legea lui Cuza lua toate proprietatile anumitor biserici si manastiri si le trecea in proprietatea statului pentru a spori "avutia tarii". Pe langa acestea, A.I. Cuza a stabilit un impozit de 10 % pentru veniturile nete ale manastirilor si bisericilor. Nemaivazuta masura a provocat numeroase valuri de proteste in acele vremuri. De fapt, si astazi o serie de istorici lanseaza numeroase speculatii in care se avanseaza ideea ca domnitorul a actionat astfel la ordinele Masoneriei care dorea astfel sa dea o lovitura fatala clerului bisericesc, unul din dusmanii declarati ai lojelor masonice din secolul XIX. Adevarul nu a fost inca stabilit cu exactitate si probabil nici nu se doreste acest lucru...Demisie, Abdicare, Mazilire?In urma secularizarii averilor manastiresti, jumatate din terenurile acestora apartineau de fapt manastirilor de la Sfantul Munte Athos, averi daruite pe drept acestor lacasuri sfinte cu mult timp in urma de catre voievozi precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepes si multi altii. Furiosi, grecii au lansat o campanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor. Avand influenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, au apelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cu diversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicirea punerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos a mers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza in aprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentii secreti romani de la Stambul au aflat de plan si l-au alertat pe domnitor din timp. Vazand ca a dat gres cu asasinarea, o parte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare de peste 82 milioane lei-aur. Se asociaza asadar cu Sir Henry Bulwer, ambasadorul britanic la turci. Agentii secreti romani afla si de acest tertip si reusesc sa-l influenteze favorabil pe ambasador, gratie serviciilor sexuale oferite acetuia de frumoasa grecoaica Eleni Aristarhi.Comploturile organizate de personajele conservatoare si reactionare fata de proiectele domnitorului se acutizeaza in asemenea grad incat Cuza este obligat sa abdice. Totul a fost facut intr-o asemenea graba umilitoare incat domnitorul este fortat sa abdice semnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintre ofiterii complotisti... Dramaticul act a avut loc la ora 5 dimineata in noaptea de 22 spre 23 februarie 1866, dupa care A.I. Cuza a fost obligat sa se imbrace in haine civile si a fost scos din palat, printre doua randuri de soldati care primisera ordin strict sa stea intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atat de mari erau temerile complotistilor in privinta unei eventuale reactii violente a soldatilor, cu totii fii de tarani improprietariti de Cuza... La adapostul complice al intunericului, domnitorul proaspat mazilit a fost urcat intr-o trasusa cu geamuri negre si transportat urgent la casa unui anume Constantin Cocarlan din Piata Sfantul Gheorghe din Bucuresti. In trasura a fost acompaniat de capitanul Costiescu din grupul complotistilor. In paranteza spus, merita mentionat faptul ca toate partidele politice de atunci s-au raliat, impotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia care loveau si in interesele financiare ale politicienilor. Primii care au participat la complot au fost liberalii care, ulterior, s-au aliat cu conservatorii acuzandu-l pe Cuza ca vrea sa insituie un regim dictatorial. Asa s-a nascut "Monstruoasa Coalitie". Complotistii au atras de partea lor o parte din armata romana reprezentata de colonelul Haralambie si maiorul Lecca. Oricat de ciudat sau greu de crezut ar parea, abdicarea fortata a lui Cuza are stransa legatura cu alegerea sa ca Domnitor ale celor doua provincii romanesti.
Conform istoricului Stan Apostol, Cuza nu ar fi primit drept de domnie permanent sau succesiune filiala la tron, colonelul primind doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de a infaptui Unirea plus cateva reforme in favoarea modernizarii principatelor. Totul trebuia sa aiba concursul si acceptul celorlalte puteri ale statului, dupa care A.I. Cuza ar fi trebuit sa cedeze de bunavoie tronul unui domnitor strain. De altfel, aproape toate fortele politice ale vremii doreau impamantenirea unei dinastii straine, chestiunea in sine reprezentand una dintre cele 4 dispozitii finale ale programului de guvernare nationala adoptat in octombrie 1857 la Adunarile ad-hoc de la Iasi si Bucuresti. Solutia aducerii unui print strain era la mare moda in Europa, in special in Balcani. Constient de regimul provizoriu al domniei sale, Cuza in persoana declarase in cateva randuri (ultima data la 5 decembrie 1865 in Parlament) ca este gata sa se retraga de la tron in favoarea unui print strain. Ce trebuie retinut este ca A.I. Cuza a fost provocat de nenumarate ori in timpul domniei sale. Marii sai dusmani din partea familiilor de boieri fanarioti si anti-unionisti, au complotat impotriva sa inca din prima saptamana de domnie. In fata interventiilor si uneltirilor dusmanilor sai, Domnitorul a fost obligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele din urma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice.Reformele sale i-au infuriat pe marii mosieri care, cu toate ca erau masoni colegi de loja cu domnitorul, s-au pornit impotriva sa. Dar, probabil, cea mai grea lovitura a venit din partea unuia dintre cei mai buni spioni in serviciu romanesc. Este vorba de agentul Cezar Librecht, de origine belgiana, pe care Cuza il numise sef al telegrafului roman, dandu-i astfel posibilitatea de a intercepta informatii interne si externe. Problema a aparut in momentul in care Librecht a fost delegat de Cuza sa-l urmareasca pe Mihail Kogalniceanu in timpul calatoriei acestuia in Oltenia. Fire duplicitara si invidios pe Kogalniceanu, Librecht adauga de la sine fapte si acuze la adresa lui Kogalniceanu. Spre satisfactia familiilor boieresti din opozitie, Librecht a produs astfel o disensiune de proportii intre Cuza si primul sau ministru. Domnitorul era pentru prima data singur, lipsit de aliati. Restul, dupa cum spune o expresie celebra, este Istorie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
